Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru sirep

SIRE├üP, -─é, sirepi, -e, adj. 1. (Rar; despre cai) Iute, n─âvalnic, greu de st─âp├ónit; s─âlbatic. 2. (Reg.; ├«n sintagma) Floare sireap─â = semn alb pe care ├«l au unii cai ├«n frunte. [Var.: (reg.) sir├ęp, sire├íp─â adj.] ÔÇô Din sl. sver─Ľp┼ş.
SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.
SIRE├üP, -─é, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai) Iute, n─âvalnic, greu de st─âp├ónit; s─âlbatic. 2. (Reg.; ├«n sintagma) Floare sireap─â = semn alb pe care ├«l au unii cai ├«n frunte. [Var.: (reg.) sir├ęp, sire├íp─â, adj.] ÔÇô Din sl. sver─Ľp┼ş.
SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.
SIRE├üP, -─é, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai, ast─âzi rar; ╚Öi ├«n forma sirep) S─âlbatic, vijelios, iute, greu de st─âp├«nit. C─âlare pe un ╚Öoimulean sireap, de m├«nca foc. ISPIRESCU, L. 144. [├Ämp─âratul] porunce╚Öte s─â-i aduc─â o iap─â sireap─â ╚Öi un sac plin cu nuci. CREANG─é, P. 101. Din grajd iute-mi scotea Zece iepe, Tot sirepe. ╚śEZ. XII 129. ÔŚŐ Fig. Taica, maica tot m─â-ntreab─â d-un murg cu coama sireap─â. TEODORESCU, P. P. 306. ÔŚŐ (Substantivat) Fugind pe sirepi, tatarii scoteau ╚Ťipete ascu╚Ťite. SADOVEANU, O. VII 12. Du-te acum, sireapul meu. ISPIRESCU, M. V. 52. Dar sirepul falnic st─â. ALECSANDRI, P. III 248. 2. (├Än expr.) Floare sireap─â = semn alb pe care ├«l au unii cai ├«n frunte. Calul ce-i d─âruise ├«mp─âr─âti╚Ťa era negru ca noaptea ╚Öi cu floare sireap─â ├«n frunte. POPESCU, B. I 32. ÔÇô Variant─â: sir├ęp, sireap─â adj.
SIRÉP, SIREÁPĂ adj. v. sireap.
sire├íp (rar) adj. m., pl. sir├ępi; f. sire├íp─â, pl. sir├ępe
sire├íp adj. m., pl. sir├ępi; f. sg. sire├íp─â, pl. sir├ępe
SIREÁP adj. aprig, focos, nestăpânit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.)
SIREÁP adj. v. nedomesticit, primitiv.
SIRE├üP adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, c├óinos, cr├óncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«mbl├ónzit, ne├«nduplecat, ne├«ndurat, ne├«ndur─âtor, nemilos, neomenos, neuman, r─âu, s─âlbatic, s├óngeros, violent.
sire├íp (-e├íp─â), adj. ÔÇô 1. Crud, r─âu. ÔÇô 2. S─âlbatic, ne├«mbl├«nzit, fioros. Sl. sver─Ľp┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 345; Conev 100; Iordan, Dift., 81). ÔÇô Der. sirepie, s. f. (ferocitate, s─âlb─âticie); sirepi, vb. refl. (├«nv., a se s─âlb─âtici, a se ├«nr─âi).
sireap a. aprig, s─âlbatic (├«nvechit): cai sirepi ce fug ca v├óntul AL. [Slav. SYERIEP┼Č, feros]. ÔĽĹ m. cal aprig: sirepul ridic─â narea ÔÇÖn v├ónt AL.
sire├íp, -e├íp─â adj., pl. ep─ş, epe (vsl. sver─şep┼ş, s─âlbatic, impetuos). Vech─ş. (la Moxa svireap). S─âlbatic, barbar: sirepele neamuri t─ât─âr─â╚Öti (Cant.). Az─ş. Est. Aprig, impetuos, pur s├«nge: cal sireap.
sireap adj. v. NEDOMESTICIT. PRIMITIV.
SIREAP adj. aprig, focos, nestăpînit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.)
sireap adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.

Sirep dex online | sinonim

Sirep definitie

Intrare: sireap
sireap adjectiv
sirep