sinucide definitie

14 definiții pentru sinucide

SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).
SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).
SINUCÍDE, sinucíd, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. A. III 184.
!sinucíde (a se ~) (si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinucíde
sinucíde vb. (sil. mf. sin-) ucide
SINUCÍD s. v. omorâre, sinucidere, sinucigaș.
SINUCÍDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)
SINUCÍDE vb. III. refl. A-și ridica singur viața, a se omorî. [P.i. sinucíd. / < sine + ucide, după fr. suicider].
SINUCÍDE vb. refl. a-și lua singur viața, a se omorî. (după fr. suicider)
A SE SINUCÍDE mă sinucíd intranz. A se ucide pe sine însuși (în urma unui șoc de natură patologică); a-și curma viața; a-și face seamă. [Sil. sin-u-] /sine + a ucide
sinucide v. a-și face seama, a-și lua vieața [!].
*sinucíd (mă), -is, a -íde v. refl. (d. *sine și ucid, după fr. se suicider. V. sinucidere). Mă ucid singur, îmĭ fac samă, îmĭ sting vĭața.
sinucid s. v. SINUCIDERE. SINUCIGAȘ.
SINUCIDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

sinucide dex

Intrare: sinucide
sinucide verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: sin-
Intrare: sinucidă
sinucid 1 sinucidere
sinucidă 2 sinucigaș admite vocativul substantiv feminin
Intrare: sinucid
sinucid 1 sinucidere
sinucid 2 sinucigaș substantiv masculin admite vocativul