Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru sintonie

SINTONÍE s. f. Egalitate în frecvența oscilațiilor mai multor sisteme fizice oscilante. – Din fr. syntonie.
SINTONÍE, sintonii, s. f. Egalitate în frecvența oscilațiilor mai multor sisteme fizice oscilante. – Din fr. syntonie.
sintoníe s. f., art. sintonía, g.-d. sintoníi, art. sintoníei
sintoníe s. f., art. sintonía, g.-d. art. sintoníei; pl. sintoníi
SINTONÍE s. v. acord.
SINTONÍE s.f. 1. (Fiz.) Stare a două sisteme care oscilează cu aceeași frecvență. 2. Caracteristică temperamentală constând în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. [Gen. -iei. / < fr. syntonie, cf. gr. syn – cu, tonos – tensiune].
SINTONÍE s. f. 1. acord (5). 2. caracteristică temperamentală în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. (< fr. syntonie)
SINTONIE s. (FIZ.) acord.
sintoníe s. f. (fig.) Înțelegere ◊ „Am făcut turul lumii împreună. Sintonie totală.” D. 146/95 p. 15 (din fr. syntonie; DN, DEX – alt sens, DN3)

sintonie definitie

sintonie dex

Intrare: sintonie
sintonie substantiv feminin