SINTETÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. – Sintet[ic] + suf. -ism.

SINTETÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. – Sintet[ic] + suf. -ism.

sintetísm s. n.

sintetísm s. n.

SINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi sintetic. [Cf. fr. synthétisme].

SINTETÍSM s. n. faptul, însușirea de a fi sintetic. (< fr. synthétisme)

SINTETÍSM n. Caracter sintetic. /<fr. synthétiser

SINTETÍSM s. n. (cf. fr. synthétisme): calitate a unei limbi de a exprima anumite valori și relații sintetice, în cadrul propoziției, prin intermediul morfemelor flexionare sintetice, care fac corp comun cu părțile de vorbire pe care le însoțesc (pentru limba română: articolele hotărâte enclitice, sufixele, desinențele, alternanțele fonetice).