Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sintax─â

SINT├üX─é, sintaxe, s. f. Parte a gramaticii care studiaz─â func╚Ťiile cuvintelor ╚Öi ale propozi╚Ťiilor ├«n vorbire ╚Öi care stabile╚Öte regulile de ├«mbinare a cuvintelor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraze. ÔŚŐ Sintax─â poetic─â = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care ╚Ťin de topica propozi╚Ťiei ╚Öi a frazei; sintactic─â poetic─â. ÔÖŽ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea deriv─ârii expresiilor logice. ÔÇô Din fr. syntaxe, lat. syntaxis.
SINT├üX─é, sintaxe, s. f. Parte a gramaticii care studiaz─â func╚Ťiile cuvintelor ╚Öi ale propozi╚Ťiilor ├«n vorbire ╚Öi care stabile╚Öte regulile de ├«mbinare a cuvintelor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraze. ÔŚŐ Sintax─â poetic─â = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care ╚Ťin de topica propozi╚Ťiei ╚Öi a frazei; sintactic─â poetic─â. ÔÖŽ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea deriv─ârii expresiilor logice. ÔÇô Din fr. syntaxe, lat. syntaxis.
SINT├üX─é, sintaxe, s. f. Parte a gramaticii care studiaz─â func╚Ťiunile cuvintelor ╚Öi ale propozi╚Ťiilor ├«n vorbire ╚Öi care stabile╚Öte regulile de ├«mbinare a cuvintelor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraze. Faptul c─â limba nu este un conglomerat de cuvinte, ci un tot organizat ├«n propozi╚Ťii dup─â anumite reguli de morfologie ╚Öi sintax─â d─â oric─ârei limbi un caracter de sistem. MACREA, F. 18. ├Än limba literar─â... vocabularul are o importan╚Ť─â mai mic─â dec├«t sintaxa. SADOVEANU, E. 35. Limba rom├«neasc─â corect─â trebuie a fi regulamentarea ╚Öi ├«nfrumuse╚Ťarea limbii rom├«ne╚Öti a ob╚Ötei... adec─â codul ortografiei ╚Öi a sintaxei, a prozodiei ╚Öi a vorbei. RUSSO, S. 60.
sintáxă s. f., g.-d. art. sintáxei; pl. sintáxe
sint├íx─â s. f., g.-d. art. sint├íxei; (tipuri, c─âr╚Ťi) pl. sint├íxe
SINT├üX─é s.f. 1. Parte a gramaticii care studiaz─â func╚Ťiile cuvintelor ╚Öi ale propozi╚Ťiilor ├«n vorbire ╚Öi care stabile╚Öte reguli privitoare la construirea propozi╚Ťiilor ╚Öi a frazelor. ÔŚŐ Sintax─â poetic─â = totalitatea procedeelor limbii literare care ╚Ťin de topica propozi╚Ťiei ╚Öi a frazei. 2. Parte a semioticii care studiaz─â construc╚Ťiile formale, modul ├«n care semnele se leag─â ├«ntre ele; sintactic─â. [< fr. syntaxe, cf. lat., gr. syntaxis < syn ÔÇô cu, taxis ÔÇô ordine].
SINT├üX─é s. f. 1. parte a gramaticii care studiaz─â regulile privitoare la ├«mbinarea cuvintelor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraze. ÔÖŽ ~ poetic─â = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propozi╚Ťiei ╚Öi a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare. 2. parte a semioticii care studiaz─â construc╚Ťiile formale, modul ├«n care semnele se leag─â ├«ntre ele; sintactic─â. 3. ~ decorativ─â = ansamblul regulilor compozi╚Ťiei decorative. 4. (inform.) ansamblul regulilor ce descriu modul de alc─âtuire a programelor conexe. (< fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis)
SINT├üX─é ~e f. 1) Totalitate a tipurilor de ├«mbinare a cuvintelor ╚Öi a modelelor de construire a propozi╚Ťiilor. 2) Ramur─â a lingvisticii care se ocup─â cu studiul ├«mbin─ârii cuvintelor ├«n procesul vorbirii. * ~ poetic─â totalitate a procedeelor sintactice cu ajutorul c─ârora se creeaz─â efecte stilistice. [G.-D. sintaxei] /<ngr. sintaxix, lat. syntaxis, fr. syntaxe
sintax─â f. partea gramaticei care expune regulele de construc╚Ťiune ale vorbelor ╚Öi propozi╚Ťiunilor.
*sint├íx─â f., pl. e (vgr. s├Żntaxis, d. s├Żn, la un loc, ╚Öi t├íxis, a╚Öezare. V. paratax─â, diat─â). Gram. ╚śtiin╚Ťa a╚Öez─âri─ş cuvintelor ├«n fraz─â ╚Öi a construiri─ş fraze─ş. Carte care cuprinde regulele aceste─ş ╚Ötiin╚Ťe.
sintax─â 1. Dup─â H. Riemann (Musikalische Syntaxis, 1877), disciplin─â a realiz─ârii marilor forme* muzicale, cu accentul pe evolu╚Ťiile armonice din interiorul acestor forme. Opus─â ├«n spirit sintetic analizei*, s. a reunit ├«ntr-o viziune unitar─â ╚Öi sistematic─â inclusiv elementele microstructurii (v. structur─â): celul─â*, motiv*, fraz─â*, perioad─â* etc., ceea ce servise ╚Öi p├ón─â atunci ca baz─â a ├«nv─â╚Ť─ârii formelor, iar, prin virtu╚Ťile ei propriu-zis gramaticale, poate fi apropiat─â de c─âtre cercet─ârile structuraliste actuale. 2. ├Än sens actual, termenul se refer─â la rela╚Ťiile ce se stabilesc ├«ntre obiectele sonore*, ele put├ónd fi examinate sub dou─â aspecte: cel abstract ╚Öi cel real. S. abstract─â, care nu ╚Ťine de natura obiectelor sonore, constituie baza conceptului formal ├«n muzic─â; ea opereaz─â cu dou─â coordonate: succesivitatea ╚Öi simultaneitatea. S. real─â este dependent─â de natura obiectelor aflate ├«n rela╚Ťii ╚Öi reclam─â pluralitatea apari╚Ťiei, atestat─â de culturile, epocile sau stilurile existente, definindu-se ca un caz particular al s. abstracte. S-a observat c─â, ├«n ac╚Ťiunea creatoare, pentru materializarea schemei ├«n form─â* exist─â o intercondi╚Ťionare ├«ntre structurile sintactice ╚Öi structurile obiectelor utulizate. Un exemplu ├«n acest sens ├«l constituie forma de sonat─â*, care, ├«n practic─â, nu a rezistat dec├ót anumitor categorii sintactice sau asocierii acestora (cum ar fi monodia* acompaniat─â). De aici rezult─â dependen╚Ťa formelor de s. ╚Öi de obiectele sonore. ├Än schimb, s. ╚Öi obiectele posed─â o independen╚Ť─â, relativ─â fa╚Ť─â de form─â c├ót ╚Öi ├«ntre ele. Teoretic s. se aplic─â oric─âror obiecte sonore ob╚Ťin├óndu-se forme noi. ├Än practic─â, de╚Öi nu putem generaliza, exist─â totu╚Öi exemple, respectiv s. polif., care ├«n sistemul modal medieval a z─âmislit forme polif. modale (ricercarul*, motetul* etc.), iar ├«n sistemul tonal, forme polif. tonale (inven╚Ťiunea*, fuga* etc.). Mai mult, independen╚Ťa s. fa╚Ť─â de obiectele sonore se datoreaz─â ╚Öi faptului c─â no╚Ťiunea de s. ├«n general presupune un cadru de desf─â╚Öurare larg, ├«n care se integreaz─â ╚Öi s. muzical─â. S. se poate aplica oric─âror obiecte temporale, exterioare obiectelor sonore cu care opereaz─â muzica. Totodat─â, independen╚Ťa relativ─â a obiectelor sonore fa╚Ť─â de s. se relev─â prin organizarea structural─â ÔÇ×├«n afara timpuluiÔÇŁ (Xenakis), sau chiar ÔÇ×├«n timpÔÇŁ (muzica serial─â*). ├Än practica muzical─â tradi╚Ťional─â cult─â ╚Öi pop. europ. ╚Öi extraeurop., se determin─â patru categorii sintactice: monodia*, omofonia*, polifonia* ╚Öi eterofonia*; monodia ÔÇô distribu╚Ťie orizontal─â de obiecte sonore, omofonia ÔÇô distribu╚Ťie vertical─â de obiecte sonore, polifonia ÔÇô suprapunere de monodii distincte, relativ independente, eterofonia ÔÇô suprapunere de monodii asem─ân─âtoare prezint─â dou─â aspecte: c├ónd monodiile sunt total independente, prin suprapunere diferit─â, rezult├ónd un caz particular de polif. Astfel descris─â, eterofonia se situeaz─â pe o pozi╚Ťie intermediar─â ├«ntre omofonie ╚Öi polif., nefiind reductibil─â la acestea deoarece ideea de eterofonie proprii-zis─â presupune o monodie ÔÇ×modelÔÇŁ de la care se ramific─â multiple variante (I, 1), condi╚Ťie care ├«n omofonie sau polif. nu exist─â. De╚Öi ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â eterofonic─â mai dens─â monodia ÔÇ×modelÔÇŁ nu se mai poate distinge, ea exist─â la baza elabor─ârii oric─ârui proces eterofonic ├«n g├óndirea componistic─â. Reduc├ónd desf─â╚Öurarea muzicii la dou─â axe: orizontal─â ╚Öi vertical─â (axe la care se refer─â s. abstract─â), doar monodia ╚Öi omofonia ar constitui s. ÔÇ×pureÔÇŁ deoarece polif. ├«nseamn─â suprapunerea monodic─â (pluralitatea vocilor) ╚Öi inciden╚Ť─â vertical─â (raportul intervalic) situ├óndu-se astfel ├«ntre monodie ╚Öi omofonie, iar eterofonia, dup─â descrierea de mai sus, fiind o combina╚Ťie a primelor trei categorii. Practic, lucrurile nu stau a╚Öa, deoarece, at├ót polif. c├ót ╚Öi eterofonia se individualizeaz─â, prin specificul lor, drept categorii sintactice distincte. Sf├ór╚Öitul sec. 19 ╚Öi ├«n special sec. 20 au cunoscut transform─âri importante pe t─âr├ómul s. care au dus la un alt unghi de vedere ├«n privin╚Ťa acesteia. Modul nou de distribu╚Ťie a obiectelor sonore ├«n monodie, omofonie sau polif., realizarea unor ╚Ťes─âturi dense polif. ╚Öi mai ales eterofonice (prin suprapunerea diferit─â de monodii ├«n care monodia ÔÇ×modelÔÇŁ ├«╚Öi pierde func╚Ťia generatoare de variante ob╚Ťin├óndu-se aglomer─âri, detaliul ├«ncep├ónd s─â dispar─â), c├ót ╚Öi spiritul ╚Ötiin╚Ťific al sec. nostru au contribuit ├«n mare m─âsur─â la perceperea obiectivelor sonore ├«n raport de zonele auditive. Se individualizeaz─â astfel trei zone ├«n care se define╚Öte sintaxa: zona detaliului ÔÇô caracterizat─â de cele patru categorii amintite mai sus, zona aglomer─ârii, caracterizat─â prin fenomenele sintactice numite texturi*, ├«n care se realizeaz─â o percepere global─â ╚Öi zona rarefierii, caracterizat─â printr-o distribuire a obiectelor sonore ├«ntr-un spa╚Ťiu larg, ele fiind desp─âr╚Ťite de pauze lungi, ca efect ├«n con╚Ötiin╚Ťa auditiv─â ob╚Ťin├óndu-se discontinuitate ├«n percepere. O viziune remarcabil─â asupra s. muzicale o constituie studiul compozitorului ╚śtefan Niculescu (publicat ├«n Revista Muzica, nr. 3, Buc., 1973, p. 10-16), ├«n care s. abstract─â ╚Öi s. reale, c├ót ╚Öi categoriile acestora apar ├«ntr-o lumin─â nou─â, modern─â, ce deschide posibilitatea studierii teoretice ╚Öi aplic─ârii ├«n practic─â a unor aspecte inedite privind fenomenele sintactice, chiar ╚Öi ├«n alte domenii. V. energetism; multivocalitate.
SINT├üX─é s. f. (< fr. syntaxe, cf. lat., gr. syntaxys < gr. syn ÔÇ×├«mpreun─âÔÇŁ, ÔÇ×cuÔÇŁ + taxis ÔÇ×a╚ÖezareÔÇŁ, ÔÇ×ordineÔÇŁ, ÔÇ×aranjamentÔÇŁ): parte a gramaticii care studiaz─â func╚Ťiile p─âr╚Ťilor de vorbire ├«n cadrul propozi╚Ťiilor ╚Öi ale propozi╚Ťiilor ├«n cadrul frazelor, stabilind regulile de ├«mbinare a cuvintelor ├«n propozi╚Ťii ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraze. ╚Üin├ónd seama de acestea, se poate vorbi despre o s. a propozi╚Ťiei ╚Öi despre o s. a frazei. ÔŚŐ ~ po├ętic─â: ansamblu de procedee stilistice (cum sunt: inversiunea poetic─â, repeti╚Ťia, interoga╚Ťia retoric─â, invoca╚Ťia retoric─â ╚Öi antiteza) care uzeaz─â de topica propozi╚Ťiei ╚Öi a frazei, m─ârind posibilit─â╚Ťile de exprimare artistic─â, expresivitatea limbii literare.

Sintax─â dex online | sinonim

Sintax─â definitie

Intrare: sintax─â
sintax─â substantiv feminin