Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru sintagmatic

SINTAGM├üTIC, -─é, sintagmatici, -ce, adj. Care se refer─â la sintagm─â, al sintagmei. ÔÇô Din fr. syntagmatique.
SINTAGM├üTIC, -─é, sintagmatici, -ce, adj. De sintagm─â, al sintagmei. ÔÇô Din fr. syntagmatique.
sintagmátic adj. m., pl. sintagmátici; f. sintagmátică, pl. sintagmátice
sintagmátic adj. m., pl. sintagmátici; f. sg. sintagmátică, pl. sintagmátice
SINTAGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la sintagmă. [Cf. fr. syntagmatique].
SINTAGM├üTIC, -─é I. adj. 1. referitor la sintagm─â. ÔÖŽ clas─â ~─â = ansamblu de termeni care au, ├«n fraz─â, acela╚Öi comportament gramatical; raporturi ─Źe = raporturi care unesc ├«ntre ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli ─Źe = (├«n gram. generativ─â) reguli de expansiune care dau o nou─â versiune unei categorii oarecare sub forma constituen╚Ťilor ei imedia╚Ťi. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)
SINTAGM├üTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de sintagme; propriu sintagmelor. /<fr. syntagmatique, germ. syntagmatisch
SINTAGMÁTIC, -Ă adj. (cf. fr. syntagmatique): în sintagmele plan sintagmatic și raport sintagmatic (v.).

Sintagmatic dex online | sinonim

Sintagmatic definitie

Intrare: sintagmatic
sintagmatic adjectiv