sinistru definitie

16 definiții pentru sinistru

SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.
SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.
SINÍSTRU1, sinistre, s. n. Dezastru (în special incendiu) care aduce după sine mari pierderi materiale. Pompiarii... cu greu au izbutit să năbușească sinistrul. CARAGIALE, N. S. 72. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii... În urma acestui sinistru, satul Mircești rămase fără biserică. ALECSANDRI, S. 7.
SINÍSTRU2, -Ă, siniștri, -stre, adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază. V. înfiorător. Un trăsnet căzu scurt... Iar cerul, în aceeași clipă, păru că se surpă cu nori cu tot, într-o prăbușire de tunet sinistră. C. PETRESCU, R. DR. 59. Întîrziasem, rătăcind singur prin sinistrul cartier... din jurul portului. BART, S. M. 32. O, ce rău îi făcea în noaptea asta vijelia de afară... vîntul acesta sinistru i se părea c-a adunat de pe oceane țipetele disperate ale naufragiaților și le poartă prin lume. VLAHUȚĂ, O. A. III 189. ◊ (Adverbial) Mătușa Ruxandra rîde sinistru în lumea ei oarbă. C. PETRESCU, R- DR. 304. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopții bate. EMINESCU, O. I 202. 2. Care inspiră oroare; oribil. În această operă trece pe dinaintea ochilor noștri un șir întreg, un șir sinistru de criminali. GHEREA, ST. CR. II 226. Cum, în fața celor mai sfîșietoare dureri, pot unii oameni găsi atîta sinistră bucurie, atîta rîs nesimțitor. VLAHUȚĂ, O. A. III 98.
sinístru1 adj. m., pl. siníștri; f. sinístră, pl. sinístre
sinístru2 s. n., art. sinístrul; pl. sinístre
sinístru adj. m., pl. siníștri; f. sg. sinístră, pl. sinístre
sinístru s. n., art. sinístrul; pl. sinístre
SINÍSTRU adj., s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustător. 4. s. v. dezastru.
SINÍSTRU, -Ă adj. 1. (Liv.) De stânga; stâng. 2. Groaznic, înspăimântător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng; prevestitor de nenorociri].
SINÍSTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister)
SINÍSTRU1 ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care prevestește o nenorocire sau o catastrofă; prevestitor de rău. 2) Care îngrozește; producător de groază; îngrozitor; înfricoșător; înspăimântător; înfiorător. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra
SINÍSTRU2 ~e n. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra
sinistru a. 1. care cauzează sau face să ne temem de pericol; 2. îngrozitor la vedere: fizionomie sinistră; 3. primejdios: proiecte sinistre. ║ n. 1. întâmplare ce aduce mari pagube; 2. pierderi cauzate de incendiu, uragan, naufragiu.
*sinístru, -ă adj. (lat. sinister, stîng, de la stingă). De răŭ auguriŭ, prezicător de nenorocire: simptone sinistre (V. ursuz). Nenorocit, funest: întîmplare sinistră. Posomorit, amenințător: privire sinistră, aspect sinistru. S. n., pl. e. Întîmplare nenorocită (maĭ ales incendiŭ) care cauzează marĭ pagube materiale (V. catastrofă). Adv. În mod sinistru: mareA mugea sinistru.
SINISTRU adj., s. 1. adj. funebru, jalnic, lugubru, macabru, sumbru. (O atmosferă ~.) 2. adj. fatal, funest, nefast, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.) 3. adj. dezgustător, grețos, oribil, scîrbos. (Un rînjet ~.) 4. s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)

sinistru dex

Intrare: sinistru
sinistru adjectiv substantiv neutru