SINÍE, sinii, s. f. 1. Tavă mare și rotundă de metal, folosită mai ales pentru copt plăcinte și prăjituri. 2. (Pop.) Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. – Din tc. sini, bg. sinija.

SINÍE, sinii, s. f. 1. Tavă mare și rotundă de metal, întrebuințată mai ales pentru copt plăcinte și prăjituri. 2. (Pop.) Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. – Din tc. sini, bg. sinija.

SINÍE, sinii, s. f. 1. Tavă de metal în care se coc bucatele în cuptor sau pe care se servesc bucatele la masă. Ne înlesneam să cumpărăm cîte un petec din plăcinta cea mare și rotundă de pe sinia fierbinte a lui chir Eftimie. I. BOTEZ, ȘC. 55. Se stinge ca o sinie scoasă din foc, care s-ar răci. DELAVRANCEA, O. II 132. O tavă rotundă de argint... mare tocmai cît sinia noastră cea de aur de la Pietroasa. ODOBESCU, S. III 635. 2. Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. După ce s-au copt turtițele acestea, se pun pe o sinie așternută... curat. MARIAN, Î. 190.

siníe (pop.) s. f., art. sinía, g.-d. art. siníei; pl. siníi, art. siníile

siníe s. f., art. sinía, g.-d. art. siníei; pl. siníi, art. siníile

siníe (-íi), s. f. – 1. Măsuță rotundă și joasă. – 2. Tavă, platou rotund. – Mr. sinie. Tc. sini (Șeineanu, II, 323; Lokotsch 1913), cf. ngr. σινίον (Murnu 51), alb. sini, sb., bg. sinija.

sinie f. 1. tablă de cositor, împodobită la mijloc cu desenuri și flori: o sinie mare; 2. (Banat) masă rotundă făcută de lemn în forma unei farfurii. [Turc. SINI, tablă rotundă (serb. SINIIA, mescioară joasă)].

siníe f. (turc. sini, masă rătundă scundă, tablá, d. čin, China, adică, la început, „tablá de porțelan chinezesc”; ngr. sini, sîrb. bg. siniĭa, sinie. V. cinie 2. Cp. cu farfurie). Est. Tipsie, tava rătundă de copt plăcinta și de pus coliva. Masă rătundă scundă care se maĭ vede rar azĭ pe la țară pin Banat, Bucovina și vechiu regat (ĭa se întrebuința și’n orașe și se punea pe divan, ĭar membriĭ familiiĭ, în ciorapĭ, se puneau în prejuru eĭ). V. sofra.