Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru singuratic

SINGURÁTEC, -Ă adj. v. singuratic.
SINGUR├üTIC, -─é, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care tr─âie╚Öte departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifest─ârile oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ÔÖŽ (Despre ac╚Ťiuni omene╚Öti) Care este f─âcut ├«n singur─âtate, f─âr─â s─â fie ╚Ötiut de cineva, tainic. ÔÖŽ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, a╚Öez─âri omene╚Öti etc.) Care este izolat, care este departe de alte a╚Öez─âri omene╚Öti etc.; solitar; p. ext. lini╚Ötit. O c─âsu╚Ť─â singuratic─â. 3. (Gram.; ├«nv.; ╚Öi substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singur├ítec, -─â adj.] ÔÇô Singur + suf. -atic.
SINGURÁTEC, -Ă adj. v. singuratic.
SINGUR├üTIC, -─é, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care tr─âie╚Öte departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifest─ârile oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ÔÖŽ (Despre ac╚Ťiuni omene╚Öti) Care este f─âcut ├«n singur─âtate, f─âr─â s─â fie ╚Ötiut de cineva, tainic. ÔÖŽ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, a╚Öez─âri omene╚Öti etc.) Care este izolat, care este departe de alte a╚Öez─âri omene╚Öti etc.; solitar; p. ext. lini╚Ötit. O c─âsu╚Ť─â singuratic─â. 3. (Gram.; ├«nv.; ╚Öi substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singur├ítec, -─â adj.] ÔÇô Singur + suf. -atic.
SINGURÁTEC, -Ă adj. v. singuratic.
SINGUR├üTIC, -─é, singuratici, -e, adj. 1. (Despre fiin╚Ťe, ├«n special despre oameni) (Care tr─âie╚Öte) departe de alte fiin╚Ťe, izolat de societate; retras, singur. ╚śt. O. Iosif a murit trist ╚Öi singuratic. SADOVEANU, E. 168. Dar nu vine! Singuratic ├Än zadar suspin ╚Öi suf─âr L├«ng─â lacul cel albastru, ├«nc─ârcat cu flori de nuf─âr. EMINESCU, O. I 74. B─âtr├«nul Dan tr─âie╚Öte ca ╚Öoimul singuratic ├Än pe╚Öter─â de st├«nc─â, pe-un munte p─âduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. ÔŚŐ (Substantivat) Fran╚Ťuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluid─â ╚Öi bogat─â, dup─â legea singuraticilor condamna╚Ťi ├«ndelung la mu╚Ťenie. SADOVEANU, Z. C. 98. ÔÖŽ (Despre perioade de timp) Petrecut, tr─âit ├«n singur─âtate. Deodat─â v─âzui pe b─âtr├«n─â privindu-l fix, cu dragoste, cu triste╚Ť─â ╚Öi resemnare, cum ├«l privea de zeci de ani singuratici ╚Öi tri╚Öti. SADOVEANU, O. VIII 62. ÔÖŽ (Despre ac╚Ťiuni omene╚Öti) F─âcut ├«n singur─âtate; tainic. F─âr─â m─ârturie str─âin─â ├«╚Öi face singuraticele sale rug─âciuni. HOGA╚ś, H. 53. 2. (Despre lucruri) Departe de alte lucruri sau de alte a╚Öez─âri omene╚Öti; solitar, lini╚Ötit. Privighetorile se a╚Öaz─â ├«n col╚Ťuri singuratice a╚Öa alese ├«nc├«t s─â r─âspund─â armonic ecourile. SADOVEANU, O. VI 331. Se las─â ├«ncet-├«ncet ├«ntr-un ostrov m├«ndru din mijlocul unei m─âri, l├«ng─â o c─âsu╚Ť─â singuratic─â. CREANG─é, P. 213. Conrad sim╚Ťea ├«n s├«nu-i un dor necunoscut; Pe podul singuratic ╚Öedea el ab─âtut. BOLINTINEANU, O. 240. 3. (Gram.; ├«nvechit) Singular. (Substantivat) Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, ci... le las─â ├«n forma primitiv─â la ├«nmul╚Ťit (= plural) sau la singuratic. RUSSO, S. 60. ÔÇô Variant─â: singur├ítec, -─â (EMINESCU, O. I 75, RUSSO, 99) adj.
singurátic adj. m., pl. singurátici; f. singurátică, pl. singurátice
singurátic adj. m., pl. singurátici; f. sg. singurátică, pl. singurátice
SINGUR├üTIC adj. 1. v. retras. 2. v. r─âzle╚Ť. 3. v. dosnic.
SINGURÁTIC adj. v. singur, unic.
SINGURÁTIC adj., s. v. singular.
SINGURÁTIC s. v. solitar.
Singuratic Ôëá nesolitar, nesinguratic
SINGUR├üTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) (despre fiin╚Ťe) Care tr─âie╚Öte singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se g─âse╚Öte singur; solitar. /singur + suf. ~atic
singuratic a. care e singur, cui îi place a fi singur.
singur├ític (est) ╚Öi -ec (vest), -─â adj. (d. singur). Izolat, departe de lume: un schit singuratic, o singuratic─â insul─â din imensitatea oceanulu─ş. Iubitor de singur─âtate: cuget─âtori─ş ├«s singuratic─ş.
SINGURATIC adj. 1. izolat, retras, singur, solitar, (rar) ├«nsingurat, (├«nv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; tr─âie╚Öte ~.) 2. izolat, pribeag, r─ât─âcit, r─âzle╚Ť, singur, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, l─âturalnic, retras, tainic, t─âinuit, (rar) l─âtura╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) s─âcret, (reg.) l─âturi╚Ö. (├Än ungherul cel mai ~.)
singuratic s. v. SOLITAR.
singuratic adj., s. v. SINGULAR.
singuratic adj. v. SINGUR. UNIC.

Singuratic dex online | sinonim

Singuratic definitie

Intrare: singuratic
singuratic adjectiv
singuratec