SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.

SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.

SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență; a deosebi, a distinge. După îndemnul prietinului mai vechi, adaptat la spiritul capitalei, își sacrificase chica pletoasă, care îl singulariza ostentativ printre ceilalți muritori. C. PETRESCU, C. V. 46.

singularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 singularizeáză

singularizá vb., ind. prez. 1 sg. singularizéz, 3 sg. și pl. singularizeáză

SINGULARIZÁ vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.

SINGULARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].

SINGULARIZÁ vb. tr., refl. a (se) evidenția; a (se) deosebi, a (se) distinge. (< fr. singulariser)

A SINGULARIZÁ ~éz tranz. A face să se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /<fr. singulariser

A SE SINGULARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni singular (unic în felul său); a căpăta caracter singular, trăsături strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser

*singularizéz v. tr. (d. singular). Disting de alțiĭ: nu avea o purtare care să te singularizeze!. V. refl. Mă disting pin singularitate.

SINGULARIZA vb. 1. a (se) individualiza, a (se) izola. (A ~ însușirile unui fenomen.) 2. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea sa?)