Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru singulariza

SINGULARIZ├ü, singularizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A scoate sau a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o tr─âs─âtur─â pu╚Ťin obi╚Önuit─â, ie╚Öit─â din comun. ÔÇô Din fr. singulariser.
SINGULARIZ├ü, singularizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A scoate sau a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o tr─âs─âtur─â pu╚Ťin obi╚Önuit─â, ie╚Öit─â din comun. ÔÇô Din fr. singulariser.
SINGULARIZ├ü, singularizez, vb. I. Tranz. A scoate ├«n eviden╚Ť─â; a deosebi, a distinge. Dup─â ├«ndemnul prietinului mai vechi, adaptat la spiritul capitalei, ├«╚Öi sacrificase chica pletoas─â, care ├«l singulariza ostentativ printre ceilal╚Ťi muritori. C. PETRESCU, C. V. 46.
singularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 singularizeáză
singulariz├í vb., ind. prez. 1 sg. singulariz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. singularize├íz─â
SINGULARIZÁ vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.
SINGULARIZ├ü vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate ├«n eviden╚Ť─â; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].
SINGULARIZ├ü vb. tr., refl. a (se) eviden╚Ťia; a (se) deosebi, a (se) distinge. (< fr. singulariser)
A SINGULARIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /<fr. singulariser
A SE SINGULARIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni singular (unic ├«n felul s─âu); a c─âp─âta caracter singular, tr─âs─âturi strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser
*singulariz├ęz v. tr. (d. singular). Disting de al╚Ťi─ş: nu avea o purtare care s─â te singularizeze!. V. refl. M─â disting pin singularitate.
SINGULARIZA vb. 1. a (se) individualiza, a (se) izola. (A ~ ├«nsu╚Öirile unui fenomen.) 2. a se deosebi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se ilustra, a se remarca, (├«nv.) a se ├«nsemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea sa?)

Singulariza dex online | sinonim

Singulariza definitie

Intrare: singulariza
singulariza verb grupa I conjugarea a II-a