singularia tantum definitie

4 definiții pentru singularia tantum

SINGULÁRE TÁNTUM, singularia tantum, loc. adj. (Despre substantive) Care are numai formă de singular; care este defectiv de plural. – Loc. lat.
singuláre tántum loc. adj., pl. singulária tántum (-ri-a)
singulária tántum adj.
SINGULARE TANTUM: locuțiune latină care se referă la un nume ce are „numai formă de singular”. Denumirea s-a extins asupra tuturor substantivelor care au numai formă de singular, adică asupra acelor substantive ce denumesc abstracte sau obiecte concepute ca o singularitate: foame, sete, cinste etc.; linte, bob, mazăre, mei, rapiță; unt, untură, zer, miere, brânză, cașcaval, lapte etc.

singularia tantum dex