SINGENÉZĂ s. f. Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. – Din fr. syngénèse.

SINGENÉZĂ s. f. Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. – Din fr. syngénèse.

singenéză s. f., g.-d. art. singenézei

singenéză s. f., g.-d. art. singenézei

SINGENÉZĂ s.f. (Geol.) Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. [< fr. syngenèse, cf. gr. syn – cu, genesis – naștere].

SINGENÉZĂ s. f. 1. (biol.) reproducere sexuată. 2. stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. (< fr. syngenèse)

singeneză (zăc.), (engl.= singenesisn) proces de acumulare a s.m.u. simultan cu momentul formării rocilor gazdă (sedimentare, metamorfice sau de crista- lizare magmatică). De aceea, mineralizațiile s. sunt confundate cu structurile primare ale acestor roci (plane de stratificație, de șistozitate sau de curgere). Pentru dom. sedim. s. este sin. cu sindiageneză.