SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică¹. – Et. nec.

SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică¹. – Et. nec.

sinéț (plătică) (reg.) s. m., pl. sinéți

sineáță f. și (rar) -éț n., pl. ețe (vrom. [Moxa], svineață, d. vsl. svinĭcĭ, plumb; rus. svinéc). Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.

sineț V. sineață.