sinet definitie

21 definiții pentru sinet

SENÉT s. n. v. sinet.
SINÉT, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1.Et. nec.
SENÉT s. n. v. sinet.
SINÉT, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senét s. n.] – Din tc. senet.
SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică1. – Et. nec.
SENÉT s. n. v. sinet.
SINÉT, sineturi, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Act, document, zapis, hrisov. Gheorghieș Duhu și celălalt căpitan, Stamate Duhu, își apăraseră ogorul cu paloșul, cu arcul și cu sîneața; tot așa cum, mai tîrziu, avea să-l apere Antohie Duhu, cu zapise, sineturi și cărți de judecată. C. PETRESCU, R. DR. 42. Mama Elena Dudeasca, sora bunică-mea, văduva poetului Iancu Văcărescu, avea sipeturi pline cu sineturi. GHICA, S. A. 112. 2. Adeverință, chitanță; poliță. Mă mulțămesc cu ce binevoiește a da hatmanul, s-a închinat cu demnitate zaraful venețian și, scoțînd sinetul, a făcut doi pași, punîndu-l pe masa județului. SADOVEANU, N. P. 217. Sineturile mele trebuie să fie achitate fără nici o scădere. ALECSANDRI, T. 1251. 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile și vecselele ce se vînd în piață. RUSSO, S. 160. – Variantă: senét (KOGĂLNICEANU, S. 123) s. n.
sinét (document) (înv.) s. n., pl. sinéturi
sinéț (plătică) (reg.) s. m., pl. sinéți
sinét (zool.) s. m., pl. sinéți
sinét (document) s. n., pl. sinéturi
SINÉT s. v. act, adeverință, cambie, chitanță, document, dovadă, hârtie, hrisov, izvor, înscris, mărturie, piesă, poliță, recipisă, trată.
sinét (-turi), s. n.1. Document, act. – 2. Adeverință, chitanță. – Mr. sinete, megl. sinet. Tc. (arab.) sened (Șeineanu, II, 322; Lokotsch 18239, cf. ngr. σενέτι, sb. senet.
sinét, sinéturi, s.n. (înv.) 1. act, document, hrisov, zapis. 2. adeverință, chitanță; poliță. 3. casetă; sipet. 4. (fig.) talisman.
sinet n. od. poliță: sineturile trebue achitate fără nicio scădere AL. [Vechiu-rom. sinet, act, document = turc. SENED].
sineáță f. și (rar) -éț n., pl. ețe (vrom. [Moxa], svineață, d. vsl. svinĭcĭ, plumb; rus. svinéc). Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.
sinét n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] sened sprijin, document; ngr. senéti, sîrb. senet). Sec. 18-19. Act, document. Azĭ. Rar. Adeverință, chitanță, poliță, zdelcă.
sineț V. sineață.
sinet s. v. ACT. ADEVERINȚĂ. CAMBIE. CHITANȚĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. HRISOV. IZVOR.ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PIESĂ. POLIȚĂ. RECIPISĂ. TRATĂ.
SINET subst. (document). 1. Sinilaru, V., mold., act. „păstrător de sineturi”. 2. Prob. Sinitaș fam. (Sur X).

sinet dex

Intrare: sineț
sineț
Intrare: sinet (zool.)
sinet 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: sinet (document)
senet substantiv neutru
sinet 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: Sinet
Sinet