Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sinerez─â

SINER├ëZ─é, sinereze, s. f. Fenomen fonetic const├ónd ├«n fuziunea, ├«ntr-un diftong ascendent, a dou─â vocale ├«nvecinate prin transformarea primei vocale ├«ntr-o semivocal─â. ÔÇô Din fr. syn├ęr├Ęse, lat. synaeresis.
SINER├ëZ─é, sinereze, s. f. Fenomen fonetic const├ónd ├«n fuziunea, ├«ntr-un diftong ascendent, a dou─â vocale ├«nvecinate prin transformarea primei vocale ├«ntr-o semivocal─â. ÔÇô Din fr. syn├ęr├Ęse, lat. synaeresis.
SINERÉZĂ, sinereze, s. f. (Lingv.) Fuziune într-un diftong a două vocale (prima din ele devenind semivocală).
siner├ęz─â s. f., g.-d. art. siner├ęzei; pl. siner├ęze
siner├ęz─â s. f., g.-d. art. siner├ęzei; pl. siner├ęze
SINER├ëZ─é s.f. 1. (op. dierez─â) Fuziune a dou─â vocale ├«ntr-un diftong; sinizez─â; cras─â. 2. Separarea lichidului dintr-un gel ├«n urma unei depozit─âri mai ├«ndelungate. [Cf. fr. syn├ęr├Ęse, gr. synairesis].
SINER├ëZ─é s. f. 1. fuziune a dou─â vocale ├«ntr-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale ├«n semivocal─â. 2. separare a lichidului dintr-un gel ├«n urma unei depozit─âri mai ├«ndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. syn├ęr├Ęse, lat., gr. synairesis)
SINER├ëZ─é ~e f. lingv. Fenomen care const─â ├«n contopirea a dou─â vocale ├«nvecinate ├«ntr-un diftong. /<lat. synaeresis, fr. syn├ęrese
sinerez─â f. Gram. contrac╚Ťiune a dou─â vocale ├«ntrÔÇÖun diftong.
*siner├ęz─â f., pl. e (vgr. s├Żnairesis, d. s├Żn, ├«mpreun─â, ╚Öi air├ęo, ─şa┼ş. V. dierez─â, erezie). Gram. Contrac╚Ťiune ├«n corpu unu─ş cuv├«nt, ca: ma─ş d. lat. magis.
SINER├ëZ─é (< fr.; {s} gr. synairesis ÔÇ×apropiereÔÇŁ, ÔÇ×contractareÔÇŁ) s. f. 1. (LINGV.) Fenomen fonetic const├ónd ├«n fuziunea ├«ntr-un diftong ascendent a dou─â vocale ├«nvecinate, prin transformarea primei vocale ├«ntr-o semivocal─â. 2. (CHIM.) Mic╚Öorare spontan─â a volumului gelurilor ╚Öi al dispersiilor macromoleculare ├«nso╚Ťit─â de separarea din ele a fazei lichide. Are o deosebit─â importan╚Ť─â ├«n tehnologia cauciucurilor, fibrelor chimice, maselor plastice, la fabricarea ca╚Öcavalului, br├ónzei de vac─â, la coacerea p├óinii.
SINER├ëZ─é s. f. (cf. fr. syn├ęr├Ęse, lat. synaeresis, gr. synairesis < synarein ÔÇ×a contractaÔÇŁ): fuziune a dou─â vocale ├«ntr-un diftong ascendent, prima dintre ele devenind semivocal─â; transformare a unui hiat ├«ntr-un diftong. Astfel, de la pronun╚Ťarea veche, ├«n trei silabe, a cuv├óntului teatru (> te-a-tru), s-a ajuns la pronun╚Ťarea ├«n dou─â silabe a acestui cuv├ónt: tea-tru, prin s. vocalelor e ╚Öi a, cu transformarea lui e ├«n semivocal─â. S. este frecvent─â ├«n limba rom├ón─â: de atunci> de-atunci, pe aici> pe-aici, ├«mi pare o poveste > ├«mi pare-o poveste etc. S. este opusul dierezei (v.)
sinerez─â (gr. synairesis ÔÇ×contragereÔÇŁ), figur─â care const─â ├«n contragerea a dou─â vocale succesive (├«n acela╚Öi cuv├ónt) ├«n una singur─â. Este un fenomen generalizat ╚Öi ╚Ťine de ortoepie ╚Öi ortografie, a╚Öadar ca un aspect fonologic permanent al unor valori lexicale (A). Ex.: ÔÇ×alcoolÔÇŁ > alcol; ÔÇ×cooperativ─âÔÇŁ > coperativa; ÔÇ×AaronÔÇŁ > Aron etc. S. este un fenomen actual ├«n limb─â; de aceea multe cuvinte se pronun╚Ť─â de unii vorbitori cu s. ce contravine eufoniei limbii noastre: sufi-cent (sufi-ci-ent), so-cial (so-ci-al), so-ce-tate (so-ci-e-tate) etc., ├«n care contragerea silabic─â (so-cie-tate) a dus chiar la monoftongarea vocalelor ├«n hiat (i-e): so-ce-tate etc. Cf. fr.: ÔÇ×bienÔÇŁ, ÔÇ×fouetÔÇŁ, ÔÇ×ao├╗tÔÇŁ, cuvinte pronun╚Ťate ├«ntr-o singur─â silab─â. Cf. lat.: ÔÇ×proindeÔÇŁ (dou─â silabe), ÔÇ×deessetÔÇŁ (dou─â silabe). Sin. sinizez─â, sin. craz─â.

Sinerez─â dex online | sinonim

Sinerez─â definitie

Intrare: sinerez─â
sinerez─â substantiv feminin