sineli definitie

2 intrări

24 definiții pentru sineli

SINEÁLĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo.
SINELÍ vb. IV v. sinili.
SINILÍ, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti rufele, după spălare, în sineală; a albăstri. [Var.: (înv.) sinelí vb. IV] – Din sineală.
SINEÁLĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo.
SINELÍ vb. IV v. sinili.
SINILÍ, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti rufele, după spălare, în sineală; a albăstri. [Var.: (înv.) sinelí vb. IV] – Din sineală.
SINEÁLĂ s. f. (Mold.) Scrobeală albastră; albăstreală. Deasupra, nourii se desfăcuseră și cerul se arăta umed-întunecos, ca sineala. SADOVEANU, O. I 153.
SINELÍ vb. IV v. sinili.
SINILÍ, sinilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A albăstri rufele spălate, clătindu-le cu scrobeală albastră (pentru a le da o culoare albă strălucitoare). (Poetic, cu pronunțare regională) Cu cămeșa albă-n floare, spălată de fată mare, cu sopon de cinci parale, sînilită-n lăcrămioare. ȘEZ. III 22. – Variantă: sinelí vb. IV.
sineálă (pop.) s. f., g.-d. art. sinélii
sinilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinilésc, imperf. 3 sg. sinileá; conj. prez. 3 să sinileáscă
sineálă s. f., g.-d. art. sinélii
sinilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinilésc, imperf. 3 sg. sinileá; conj. prez. 3 sg. și pl. sinileáscă
SINEÁLĂ s. v. albastru, albăstreală, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, ultramarin.
SINILÍ vb. v. albăstri.
sineálă (-éli), s. f. – Vopsea albastră, indigo. Bg., rus. sinilo, din sl. sini „negru” (Cihac, II, 336; Tiktin; Iordan, Dift., 82), cf. sein. – Der. sineli (var. sinili), vb. (a clăti rufele cu albăstreală); sineliu (var. siniliu), adj. (albăstriu). În Mold.
SINEÁLĂ ~éli f. 1) Substanță de culoare albastră, folosită pentru a accentua albul unor obiecte; albăstreală. ~ pentru rufe. 2) Apă cu această substanță, în care se clătesc albiturile. [G.-D. sinelii] /<bulg. sinilo
A SINILÍ ~ésc tranz. (albituri) A clăti cu sineală; a albăstri. /Din sineală
sineală f. scrobeală albastră: hârtie de sineală. [Bulg. SINILO].
sinelì v. a scrobi albastru. [V. sineală].
sineálă f., pl. elĭ (bg. sinilo, sineală, d. sinĭ, albastru; vsl. sinŭ, liliachiŭ, livid; ung. szin, coloare). Ultramarin, o văpsea albastră închisă (ceva maĭ închisă de cit coloarea măriĭ și a ceruluĭ după ploaĭe) care se vinde în bobițe orĭ supt formă de hîrtie colorată cu care spălătoresele, maĭ ales la țară, albăstresc rufele. – În Munt îi zice și... scrobeală albastră! V. vinețeală.
sinelésc v. tr. (d. sineală; ung. szinelni, a colora). Est. Albăstresc rufele cu sineală, sinesc. – În nord sinilesc.
sinea s. v. ALBASTRU. ALBĂSTREALĂ. ALBĂSTRIME. AZUR. CLARITATE. LIMPEZIME. SENINĂTATE. ULTRAMARIN.
sinili vb. v. ALBĂSTRI.

sineli dex

Intrare: sineală
sineală substantiv feminin
Intrare: sinili
sineli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
sinili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a