sinedriu definitie

9 definiții pentru sinedriu

SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion.
SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion.
SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Învechit) Sfat, consiliu bisericesc.
sinédriu (înv.) [riu pron. riu] (-ne-driu) s. n., art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (-dri-i-)
sinédriu s. n. [-driu pron. -driu], art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (sil. -dri-i-)
SINÉDRIU s. (IST.) sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
*sinédriŭ n. (ngr. sýn-édrion, conciliu, d. sýn, împreună, și édra, scaun). Sanhedrin. V. consistoriŭ.
SINEDRIU s. sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
sinédriu, sinedrii s. n. 1. Adunare, consiliu în Grecia antică și în statele elenistice, cu atribuții judecătorești și deliberative. 2. Tribunal penal la vechii evrei. ◊ Marele Sinedriu = autoritatea supremă din Ierusalim în sec. 1 î. Hr.sec. 1 d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 3. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din gr. sinedrion.

sinedriu dex

Intrare: sinedriu
sinedriu substantiv neutru
  • pronunție: -driu pr. -drĭu