sindicat definitie

13 definiții pentru sindicat

SINDICÁT, sindicate, s. n. 1. Organizație a salariaților dintr-o întreprindere, înființată conform legii, al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor ei. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1); sediu al unei organizații sindicale. 3. Grup de persoane fizice sau de companii, reunite printr-un contract de asociere în scopul finanțării unei investiții. – Din fr. syndicat.
SINDICÁT, sindicate, s. n. 1. Organizație al cărei scop este apărarea intereselor profesionale, economice etc. ale membrilor ei. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1); sediu al unei organizații sindicale. 3. Organizație monopolistă, mai dezvoltată decât cartelul, în cadrul căreia întreprinderile membre își mențin independența în ceea ce privește organizarea producției, dar renunță la independența comercială, efectuând desfacerea produselor și uneori achiziționarea materiilor prime printr-un oficiu comun. – Din fr. syndicat.
SINDICÁT, sindicate, s. n. 1. Organizație de masă care unește, pe bază de adeziune voluntară, pe salariații din întreprinderi sau instituții și care are ca scop, în regimul capitalist, să lupte pentru înlăturarea exploatării și pentru satisfacerea revendicărilor economice și politice ale membrilor săi, iar în regimul socialist să mobilizeze pe oamenii muncii în opera de construire a socialismului și să lupte pentru ridicarea continuă a nivelului lor material și cultural. Sindicatele trebuie să educe muncitorii în spiritul vigilenței de clasă împotriva exploatatorilor și uneltelor lor. REZ. HOT. I 53. Bibliotecile sindicatelor muncitorești sînt începuturi în legătură cu prefacerile curente. SADOVEANU, E. 22. ◊ Sindicat galben = organizație sindicală din țările capitaliste, condusă de oportuniști și de partizani ai colaborării de clasă cu burghezia, aflată la discreția patronilor, organizată și dirijată din umbră de aceștia cu scopuri diversioniste. Uniunii ceferiștilor din Cluj i se interzisese activitatea, oamenilor muncii din acest sector impunîndu-li-se îndatorirea de a se înscrie în sindicatul galben. PAS, Z. IV 171. 2. Totalitatea membrilor unei organizații sindicale; sediu al unei astfel de organizații. 3. (În țările capitaliste, de obicei determinat prin «patronal») Asociație cu caracter monopolist între mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție, care își păstrează independența în ce privește producția, dar organizează vînzarea în comun a produselor, cu scopul de a elimina pe concurenți și de a-și spori profiturile. Sindicatul zahărului.
sindicát s. n., pl. sindicáte
sindicát s. n., pl. sindicáte
SINDICÁ vb. v. sindicaliza.
SINDICÁT s.n. 1. Organizație de masă care reunește pe bază de adeziune voluntară oameni ai muncii din întreprinderi sau instituții și care are drept scop să lupte pentru satisfacerea revendicărilor economice și politice ale membrilor săi. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). ♦ Sediu al unei organizații sindicale. 3. Organizație economică monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor și uneori achiziționarea materiilor prime se fac în comun, cu scopul de a elimina pe concurenți și de a spori astfel profiturile. [Cf. fr. syndicat, rus. sindikat].
SINDICÁT s. n. 1. organizație profesională de masă care are drept scop apărarea intereselor salariaților. 2. uniune monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor și, uneori, achiziționarea materiilor prime se face printr-un oficiu comun. (< fr. syndicat)[1]
SINDICÁT ~e n. 1) Organizație profesională de masă pentru apărarea intereselor oamenilor muncii. 2) Uniune monopolistă pentru desfacerea mărfurilor printr-un oficiu comun. /<fr. syndicat
sindicat n. 1. sarcină de sindic și durata ei; 2. societate de persoane interesate în aceeaș întreprindere și cari se adună în vederea unui scop comun.
*sindicát n., pl. e (d. sindic; fr. syndicat). Funcțiunea de sindic. Durata eĭ. Societate de persoane unite ca să-și apere interesele negustoriiĭ saŭ meseriiĭ lor: sindicate ale corporațiunilor, sindicate agricole. V. cartel, trust.
*sindichéz, a - v. tr. (d. sindic, fr. syndiquer). Organizez în sindicat. V. refl. Mă organizez în sindicat: lucrătorĭ sindicațĭ.
sindica vb. v. SINDICALIZA.

sindicat dex

Intrare: sindicat
sindicat substantiv neutru
Intrare: sindicat
sindicare infinitiv lung
sindicat participiu
Intrare: sindica
sindica verb grupa I conjugarea a II-a