Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru sindic

SÍNDIC, sindici, s. m. Persoană însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituții, corporații, societăți etc. ◊ Sindic (de bursă) = conducător al agenților de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care prezidează camera lor sindicală. [Acc. și: sindíc] – Din fr. syndic.
SÍNDIC, sindici, s. m. Persoană care era însărcinată cu administrarea patrimoniului unei instituții, corporații, societăți etc. ◊ Sindic (de bursă) = conducător al agenților de schimb ori al mijlocitorilor oficiali, care prezidează camera lor sindicală, face parte din organele de conducere a bursei și execută ordinele de bursă ale justiției și ale altor organe de stat. [Acc. și: sindíc] – Din fr. syndic.
síndic s. m., pl. síndici
síndic s. m., pl. síndici
SÍNDIC s.m. (Ieșit din uz) Reprezentant al unei instituții, al unei obști sau al unei corporații însărcinat cu administrarea treburilor ei. [< fr. syndic, cf. lat. syndicus < gr. syn – cu, dike – proces].
SÍNDIC s. m. persoană aleasă să reprezinte interesele unei instituții, corporații, asociații. ♦ ~ (de bursă) = conducător al agențiilor de schimb ori al mijlocitorilor oficiali care prezidează asociația, corporația lor. (< fr. syndic)
sindic m. 1. cel numit spre a îngriji de interesele unui corp din care face parte: sindic de notari; 2. cel ales spre a îngriji de interesele creditorilor: sindic de faliment.
*síndic m. (vgr. sýndikos, d. syn, împreună, și dike, judecată). Cel numit ca să îngrijească de interesele unuĭ corp din care face parte: sindic de notarĭ (în Francia). Mandatar plătit de falit și de creditorĭ și însărcinat cu operațiunile falimentuluĭ.

Sindic dex online | sinonim

Sindic definitie

Intrare: sindic
sindic substantiv masculin
Intrare: sindic
sindic