Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru sincrotron

SINCROTRÓN, sincrotroane, s. n. Accelerator ciclic pentru electroni mai puternic decât betatronul de care se deosebește prin capacitatea de a menține sincronismul dintre mișcarea electronilor și variația tensiunii acceleratoare. – Din fr. synchrotron.
SINCROTRÓN, sincrotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Din fr. synchrotron.
SINCROTRÓN, sincrotronuri, s. n. Accelerator de electroni, folosit în cercetările experimentale de fizică nucleară, în care electronii sînt accelerați întîi de un cîmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un cîmp electric alternativ.
SINCROTRÓN, sincrotronuri, s. n. Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Fr. synchrotron.
sincrotrón (-cro-tron) s. n., pl. sincrotroáne
sincrotrón s. n. (sil. -tron), pl. sincrotroáne
SINCROTRÓN s.n. Accelerator de particule de mare putere, în care accelerarea acestora se face mai rapid și cu efect mai mare prin modularea simultană a câmpului accelerator și a câmpului magnetic focalizant. [< fr. synchrotron].
SINCROTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule de mare putere, în care mișcarea de rotație a acestora și variația tensiunii acceleratoare sunt sincronice (1). (< fr. synchrotron)
sincrotrón s. n. (fiz.) Accelerator în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic, apoi de unul electric ◊ „Spre deosebire de acceleratoarele existente [...] noul sincrotron va avea un câmp magnetic cu autoreglare.” Sc. 8 II 62 p. 5 (din fr. synchrotrone; PR 1950; LTR, DC; DEX, DN3)

sincrotron definitie

sincrotron dex

Intrare: sincrotron (pl. -oane)
sincrotron pl. -oane substantiv neutru
  • silabisire: -tron
Intrare: sincrotron (pl. -uri)
sincrotron pl. -uri