SINCRONIZATÓR, sincronizatoare, s. n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare. 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. – Sincroniza + suf. -tor (după fr. synchroniseur).

SINCRONIZATÓR, sincronizatoare, s. n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare. 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. – Sincroniza + suf. -tor (după fr. synchroniseur).

SINCRONIZATÓR, sincronizatoare, s. n. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică care conține imaginea cu cea care conține textul vorbit.

sincronizatór s. n., pl. sincronizatoáre

sincronizatór s. n., pl. sincronizatoáre

SINCRONIZATÓR s.n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică care conține imaginea cu aceea care conține partea sonoră. 2. (Mec.) Dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze, ușurând astfel schimbarea lină a vitezelor. [< sincroniza + -tor, după fr. synchroniseur].

SINCRONIZATÓR s. n. 1. sincronizeză. 2. ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. ◊ dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze. (după fr. synchroniseur)

SINCRONIZATÓR ~oáre n. Aparat sau dispozitiv pentru sincronizarea automată a unor procese sau operații tehnice. /a sincroniza + suf. ~tor