sincroniza definitie

8 definiții pentru sincroniza

SINCRONIZÁ, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în același timp. ♦ A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în stare de a funcționa în paralel cu o rețea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare.- Din fr. synchroniser.
SINCRONIZÁ, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în același timp. ♦ A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în stare de a funcționa în paralel cu o rețea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare. – Din fr. synchroniser.
SINCRONIZÁ, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte, faze sau evenimente să se petreacă în același timp. ♦ (În cinematografie) A pune în concordanță de timp vorbirea cu imaginile la care se raportă.
sincronizá (a ~) vb., ind. prez. 3 sincronizeáză
sincronizá vb., ind. prez. 1 sg. sincronizéz, 3 sg. și pl. sincronizeáză
SINCRONIZÁ vb. I. tr. A face sincrone (două sau mai multe mișcări, fenomene etc.), a face să fie executat în același timp. ♦ A realiza sincronismul fenomenelor periodice. ♦ A face să se potrivească într-un film partea sonoră cu imaginea. [Cf. fr. synchroniser].
SINCRONIZÁ vb. tr. a face sincrone. ◊ a realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu cea de sunet corespunzătoare. (< fr. synchroniser)
A SINCRONIZÁ ~éz tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face să fie sincronic; a face să se producă sau să funcționeze în același timp. /<fr. synchroniser

sincroniza dex

Intrare: sincroniza
sincroniza verb grupa I conjugarea a II-a