Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sincronism

SINCRON├ŹSM, (2) sincronisme, s. n. 1. Existen╚Ťa ├«n acela╚Öi timp sau desf─â╚Öurarea paralel─â a dou─â sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ÔŚŐ Sincronism sonor = simultaneitate a ├«nregistr─ârilor sonore cu cele ale imaginilor, ├«n cinematografie ╚Öi televiziune, realizat─â cu ajutorul camerei sincrone. 2. Fenomen de sincronism (1). ÔÇô Din fr. synchronisme.
SINCRON├ŹSM, sincronisme, s. n. Existen╚Ťa ├«n acela╚Öi timp sau desf─â╚Öurarea paralel─â a dou─â sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ÔŚŐ Sincronism sonor = simultaneitate a ├«nregistr─ârilor sonore cu cele ale imaginilor, ├«n cinematografie ╚Öi televiziune, realizat─â cu ajutorul camerei sincrone. ÔÇô Din fr. synchronisme.
SINCRON├ŹSM, sincronisme, s. n. Proprietatea a dou─â sau mai multor indic─âri de ceasornic, transform─âri sau fenomene de a fi sincrone.
sincron├şsm s. n., (fenomene) pl. sincron├şsme
sincron├şsm s. n., (fenomene) pl. sincron├şsme
SINCRON├ŹSM s. v. concomiten╚Ť─â.
SINCRON├ŹSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asem─ân─âtoare de a se desf─â╚Öura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ÔÖŽ (Cinem.) Simultaneitatea ├«nregistr─ârilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie sus╚Ťinut─â de Eugen Lovinescu, potrivit c─âreia, ├«n epoca modern─â, cultura (╚Öi toate institu╚Ťiile) unui popor se dezvolt─â, prin imita╚Ťie ╚Öi adaptare, ├«n str├óns─â interdependen╚Ť─â cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme].
SINCRON├ŹSM s. n. 1. proprietate a unor fenomene periodice asem─ân─âtoare de a se desf─â╚Öura simultan; stare a ceea ce este sincron. ÔŚŐ (cinem.) concordan╚Ť─â ├«ntr-un film ├«ntre ├«nregistr─ârile sonore ╚Öi cele ale imaginilor. 2. principiu derivat din teoria ÔÇ×imita╚ŤieiÔÇŁ a lui Gabriel Tarde, sus╚Ťinut de Eugen Lovinescu, potrivit c─âruia, ├«n epoca modern─â, cultura (╚Öi toate institu╚Ťiile) unui popor se dezvolt─â, prin imita╚Ťie ╚Öi adaptare, ├«n str├óns─â interdependen╚Ť─â cu celelalte culturi. (< fr. synchronisme)
SINCRON├ŹSM n. Caracter sincronic; simultaneitate. /<fr. synchronisme
sincronism n. raport între două lucruri cari se fac în acelaș timp.
*sincron├şzm n. (vgr. syg-hronism├│s. V. ana-cronizm). Starea lucrurilor sincrone: sincronizmu a do┼ş─â pendule. Coincidenta datelor istorice.
SINCRONISM s. concomiten╚Ť─â, paralelism, simultaneitate. (~ desf─â╚Öur─ârii unor fenomene.)
SINCRON├ŹSM (< fr.) s. n. 1. (FIZ.) Proprietate a dou─â sau a mai multor fenomene revolutive sau, p. ext., a unor fapte ori evenimente identice sau asem─ân─âtoare de a se petrece ├«n acela╚Öi timp, av├ónd o desf─â╚Öurare paralel─â; simultaneitate. 2. Identitatea frecven╚Ťelor ╚Öi coresponden╚Ťelor fazelor explor─ârii imaginii ├«n dou─â puncte ale lan╚Ťului de transmisiune a imaginii la televiziune. 3. (LIT.) Principiu derivat din teoria ÔÇ×imita╚ŤieiÔÇŁ a lui G. de Tarde, sus╚Ťinut ├«n cultura noastr─â de E. Lovinescu Potrivit s., ├«n epoca modern─â, datorit─â multiplelor mijloace de leg─âtur─â dintre popoare, cultura (╚Öi toate institu╚Ťiile) unui popor se dezvolt─â prin imita╚Ťie ╚Öi adaptare, ├«ntr-o str├óns─â interdependen╚Ť─â cu celelalte culturi, ceea ce ar determina un ansamblu unitar de tr─âs─âturi materiale ╚Öi spirituale, un ÔÇ×spirit al veaculuiÔÇŁ. S. devine astfel baza teoretic─â a modernismului lovinescian. A fost comb─âtut de adep╚Ťii tradi╚Ťionalismului.

Sincronism dex online | sinonim

Sincronism definitie

Intrare: sincronism
sincronism substantiv neutru