Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru sincronic

SINCR├ôNIC, -─é, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exist─â sau se petrec ├«n acela╚Öi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se refer─â la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute ├«n acela╚Öi timp. ÔŚŐ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc ├«n acela╚Öi timp. ÔÖŽ (Fiz.; despre evolu╚Ťia fenomenelor periodice) Care prezint─â sincronism, care se produce ├«n mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face ├«n mod istoric; independent de evolu╚Ťia istoric─â; static. ÔÇô Din fr. synchronique.
SINCR├ôNIC, -─é, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exist─â sau se petrec ├«n acela╚Öi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se refer─â la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute ├«n acela╚Öi timp. ÔŚŐ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc ├«n acela╚Öi timp. ÔÖŽ (Fiz.; despre evolu╚Ťia fenomenelor periodice) Care prezint─â sincronism, care se produce ├«n mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face ├«n mod istoric; independent de evolu╚Ťia istoric─â; static. ÔÇô Din fr. synchronique.
SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -e, adj. Sincron.
sincr├│nic adj. m., pl. sincr├│nici; f. sincr├│nic─â, pl. sincr├│nice
sincr├│nic adj. m. cronic
SINCRÓNIC adj. 1. v. concomitent. 2. static. (Cercetare ~.)
Sincronic Ôëá asincronic, diacronic
SINCR├ôNIC, -─é adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care exist─â sau se ├«nt├ómpl─â ├«n acela╚Öi timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute ├«n acela╚Öi timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evolu╚Ťie; static, neistoric. 4. (Despre dou─â ceasornice) Care arat─â simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn ÔÇô cu, chronos ÔÇô timp].
SINCR├ôNIC, -─é adj. 1. (despe fapte, fenomene) care exist─â sau se petrec ├«n acela╚Öi timp; simultan, concomitent; sincron. 2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evolu╚Ťie. 3. (despre dou─â ceasornice) care arat─â simultan timpuri egale. (< fr. synchronique)
SINCR├ôNIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent ╚Öi ├«n mod identic. Oscila╚Ťii ~ce. 2) Care ╚Ťine de fapte, fenomene sau evenimente ce exist─â sau se produc concomitent. ÔŚŐ Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc ├«n aceea╚Öi perioad─â. 3) (despre metode de cercetare) Care studiaz─â obiectul ├«n starea lui actual─â (f─âr─â a ╚Ťine cont de evolu╚Ťia istoric─â); independent de evolu╚Ťia istoric─â. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care func╚Ťioneaz─â ├«n acela╚Öi timp; cu func╚Ťionare simultan─â. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchronique
sincronic a. se zice de evenimentele ce se petrec în acelaș timp; tablou sincronic.
*sincr├│n, -─â adj. (vgr. s├Żg-hronos, d. syn, ├«mpreun─â, ╚Öi hronos, timp. V. isocron). Simultane┼ş, ├«n acela╚Ö─ş timp: oscila╚Ťiun─ş sincrone. ÔÇô ╚śi sincr├│nic (dup─â cronic) = 1. sincron, 2. relativ la faptele sincrone: tablo┼ş sincronic. Adv. ├Än mod sincron: a prezenta faptele sincronic. V. contemporan.
SINCRONIC adj. 1. concomitent, paralel, simultan, sincron. (Fenomene ~.) 2. neistoric, static. (O cercetare ~.)
SINCR├ôNIC, -─é adj. (< fr. synchronique, cf. gr. syn ÔÇô cu, chronos ÔÇô timp): ├«n sintagmele fonetic─â sincronic─â, gramatic─â sincronic─â ╚Öi lingvistic─â sincronic─â (v.).

Sincronic dex online | sinonim

Sincronic definitie

Intrare: sincronic
sincronic adjectiv