Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sincretism

SINCRET├ŹSM, sincretisme, s. n. 1. Contopire a unor elemente eterogene apar╚Ťin├ónd unor arte diferite (literatur─â, muzic─â, dans etc.), caracteristic─â folclorului ╚Öi mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii, c├ónd diferitele arte nu erau ├«nc─â diferen╚Ťiate. 2. (Fil.) Reunire a unor elemente eterogene apar╚Ťin├ónd unor doctrine filosofice diferite sau unor religii diferite ÔÇô Din fr. syncr├ętisme.
SINCRET├ŹSM, sincretisme, s. n. 1. ├Ämbinare de elemente eterogene apar╚Ťin├ónd unor arte diferite (literatur─â, muzic─â, dans etc.), caracteristic─â folclorului ╚Öi mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii, c├ónd diferitele arte nu erau ├«nc─â diferen╚Ťiate. 2. (Fil.) Amestec de doctrine filozofice ╚Öi religii diferite ╚Öi contradictorii care au fost reunite ├«n mod for╚Ťat (ignor├óndu-se deosebirile dintre ele). ÔÇô Din fr. syncr├ętisme.
SINCRET├ŹSM, sincretisme, s. n. 1. Stare de nediferen╚Ťiere a elementelor unui fenomen, specific─â fazelor primitive de dezvoltare. Sincretismul artei primitive. 2. Amestec de teorii diferite ╚Öi contradictorii care au fost reunite ├«n mod for╚Ťat (ignor├«ndu-se deosebirile dintre ele).
sincret├şsm s. n., (lingv.) pl. sincret├şsme
sincret├şsm s. n., (lingv.) pl. sincret├şsme
SINCRET├ŹSM s.n. 1. Stare de nediferen╚Ťiere a elementelor unui fenomen, specific─â fazelor primitive de dezvoltare. 2. Contopire a unor elemente de g├óndire, de via╚Ť─â social─â, artistic─â etc. ├«ntr-un complex ├«n care ├«nc─â nu-╚Öi pot semnala specificul. ÔÖŽ (Fil.) Amestec de teorii diferite ╚Öi contradictorii. [< fr. syncretisme, cf. gr. synkretizein ÔÇô a reuni].
SINCRET├ŹSM s. n. 1. stare de contopire ╚Öi nediferen╚Ťiere a unor elemente apar╚Ťin├ónd domeniilor unor arte diferite (literatur─â, muzic─â, dans) specific─â folclorului ╚Öi, ├«n general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ÔŚŐ coexisten╚Ť─â organic─â a unor elemente eterogene apar╚Ťin├ónd filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii ╚Öi artei. (< fr. syncr├ętisme)
SINCRET├ŹSM ~e n. 1) Caracter nediferen╚Ťiat specific pentru etapa incipient─â de dezvoltare a unor fenomene. ~ul artei primitive. 2) filoz. ├Ämbinare for╚Ťat─â ╚Öi necritic─â a unor teorii ╚Öi doctrine eterogene. /<fr. syncr├ętisme
sincretism n. sistem─â filozofic─â ce consist─â a concilia diferite secte, diferite opiniuni.
*sincret├şzm n. (vgr. syn-kretism├│s, unirea mai multor state din Creta contra du╚Ömanulu─ş comun, contopire). Fil. Contopirea a dou─â doctrine filosofice, religioase or─ş artistice. V. eclectizm.
sincretism, no╚Ťiune de ordin filozofic-estetic care, particularizat─â la art─â desemneaz─â contopirea ├«ntr-un tot indivizibil a unor elemente provenite din domenii artistice diferite. Implicarea muzicii ├«n formele sincretice de art─â are o vechime milenar─â. Anumite obiceiuri folclorice (ca de pild─â, cele legate de s─ârb─âtorile de iarn─â), genuri sau subgenuri ale muzicii pop. rom├óne╚Öti (c─âlu╚Öarii*, paparudele*, jocurile* cu strig─âturi* etc.) p─âstreaz─â reminiscen╚Ťele s. originar ale artelor, care comporta ╚Öi fuziunea elementului estetic cu cel magic-religios. Pentru muzic─â, cea dint├ói ├«ntruchipare exemplar─â a s. pe planul artei culte o constituie tragedia* antic─â elin─â. Produs al Rena╚Öterii* ÔÇô ╚Öi deci ├«mp─ârt─â╚Öind idealul acesteia de resuscitare a valorilor antic. clasice ÔÇô opera* preia o dat─â cu modelul tragediei antice ╚Öi specificul sincretic al acesteia (├«mbin├ónd ac╚Ťiunea dramatic─â cu muzica vocal─â* ╚Öi instrumental─â*, baletul*, jocul de scen─â, elementele de plastic─â a spectacolului). Conven╚Ťionalismul ce se instaureaz─â, ├«n a doua jum─âtate a sec. 19, ├«n genul operei ÔÇô ca urmare a absolutiz─ârii cantabilit─â╚Ťii*, a conform─ârii f─âr─â rezerve la normele de bel-canto* dictate de opera it. a timpului ÔÇô afecteaz─â nu numai for╚Ťa dramatic─â a lucr─ârilor ci ╚Öi caracterul lor sincretic. Revigorarea pe aceste planuri a crea╚Ťiei (╚Öi spectacolului) de oper─â este realizat─â de drama muzical─â wagnerian─â (v. oper─â), al c─ârei s. comport─â o dubl─â origine: pe de o parte ÔÇô din nou ÔÇô ├«n vechea tragedie gr. iar pe de alt─â parte, ├«n idealul romantic de sintez─â a artelor. Diametral opus asocierii conven╚Ťionale (pe baza unor analogii de suprafa╚Ť─â) a modalit─â╚Ťilor artistice, s. dramei muzicale, rol al unei concep╚Ťii unice ÔÇô cea a lui Wagner ├«nsu╚Öi ÔÇô reprezint─â un tot organic, o real─â sintez─â; coresponden╚Ťele de ordin structural ╚Öi semantic stabilite ├«ntre muzic─â ╚Öi textul poetic (├«ntre altele ╚Öi prin sistemul leitmotivelor*), consensul acestor reprezent─âri cu cea teatral─â (mi╚Öcare scenic─â, lumin─â, decor) sunt definitorii pentru s. wagnerian ca ╚Öi pentru ac╚Ťiunea psihologic─â complex─â pe care el este menit s─â o exercite asupra publicului. S. cultivat ca ideal estetic de poezia simbolist─â ÔÇô pun├ónd ├«n valoare ÔÇ×virtualit─â╚Ťile sincretice ale cuvintelorÔÇŁ, inclusiv ÔÇ×darurile lor muzicaleÔÇŁ (R. Sommer) ÔÇô poate fi considerat drept complementar celui wagnerian, desigur sub rezerva deosebirii dintre caracterul ├«ncifrat, virtual al celui dint├ói ╚Öi cel real, efectiv al ultimului. Revirimentul s. artistic ├«n a doua jum─âtate a sec. 20 are loc sub impulsul unor cerin╚Ťe socio-estetice complexe (privind ├«ndeosebi transformarea raportului crea╚Ťie-receptare, creator-public, democratizarea ╚Öi defeti╚Öizarea artei etc.) cuprinz─âtoare forme de spectacol sincretic, polivalent, marea diversitate a acestor forme precum ╚Öi caracterul lor prin excelen╚Ť─â ne╚Öablonat. Spectacolul ├«nglobeaz─â de aceast─â dat─â modalit─â╚Ťi de expresie desprinse din contextul lor ÔÇô artistice ╚Öi para-artistice ÔÇô (fragmente de reprezent─âri teatrale sau plastice, structuri muzicale cvasi-autonome, efecte sonore, proiec╚Ťii, mi╚Öc─âri sau atitudini coregrafice sau extrase din cotidian etc.) ╚Öi devenite astfel mai apte s─â fuzioneze ├«n ├«ntregul sincretic. O bun─â parte a noilor forme de s. sunt variante sau derivate ale spectacolului teatral cunoscut sub denumirea de happening, de la care au mo╚Ötenit structura liber─â, fluctuant─â, imprevizibilul desf─â╚Öur─ârii (rezultat al improviza╚Ťiei* colective pe osatura unor elemente date). Rolul ╚Öi ponderea elementului muzical ├«n complexul sincretic sunt, ├«n aceste condi╚Ťii, variabile: de la simpla prezen╚Ť─â ├«n cadrul happening-ului (de semnalat totu╚Öi c─â ini╚Ťierea acestor ÔÇ×forme de teatruÔÇŁ revine, ├«n 1952, unui compozitor, anume J. Cage) la un aport ambiental ├«n spectacolele ÔÇ×sunet ╚Öi lumin─âÔÇŁ, ├«n sf├ór╚Öit, la coordonarea ╚Öi chiar supraordonarea tuturor celelalte componente ale ansamblului sincretic ├«n produc╚Ťii de felul ÔÇ×spectacolului totalÔÇŁ sau al ÔÇ×teatrului instrumentalÔÇŁ (cu origini ├«n happening), ├«n care muzica constituie nu numai materia artistic─â de baz─â a manifest─ârii ci ╚Öi fundamentul ei structural. Domina╚Ťia muzicii ├«n aceste din urm─â produc╚Ťii sincretice se exercit─â fie ├«n modalit─â╚Ťi improvizatorice ale muzicii aleatorice* (situa╚Ťie ├«n care, prin caracterul ei eminamente actual, muzica r─âspunde dezideratului general al acestor spectacole, anume relativizarea deosebirilor dintre creator, interpret ╚Öi public, prin antrenarea lor ÔÇô real─â sau poten╚Ťial─â, ├«n fluxul sincretic), fie ├«n forme determinate structural, care asigur─â, f─âr─â echivoc, compozitorului paternitatea de concep╚Ťie a ├«ntregului spectacol. ├Än vastele sinteze audio-vizuale pe care la cele mai multe din noile forme de s. le comport─â, tehnicile de ├«nregistr─ârii* ╚Öi prelucr─ârii electro-acustice contribuie, incontestabil, nu numai la l─ârgirea sferei de reprezent─âri a spectacolelor ci la ├«ns─â╚Öi atragerea compozitorului pe f─âga╚Öul acestui gen de crea╚Ťie.
SINCRET├ŹSM s. n. (< fr. syncretisme): fenomen care duce la confundarea cazurilor (N. cu Ac.; D. cu G.); stare de nediferen╚Ťiere formal─â a acestora, cu p─âstrarea diferen╚Ťelor de sens.

Sincretism dex online | sinonim

Sincretism definitie

Intrare: sincretism
sincretism substantiv neutru