SINCRÉTIC, -Ă, sincretici, -ce, adj. Care ține de sincretism, referitor la sincretism. – Din fr. syncrétique.

SINCRÉTIC, -Ă, sincretici, -ce, adj. Care ține de sincretism, referitor la sincretism. – Din fr. syncrétique.

sincrétic adj. m., pl. sincrétici; f. sincrétică, pl. sincrétice

sincrétic adj. m., pl. sincrétici; f. sg. sincrétică, pl. sincrétice

SINCRÉTIC adj. (rar) sincretistic. (Fenomen ~.)

SINCRÉTIC, -Ă adj. Referitor la sincretism; sincretistic. [< fr. syncrétique].

SINCRÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la sincretism. 2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global. (< fr. syncrétique)

SINCRÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sincretism; propriu sincretismului. /<fr. syncrétique

*sincrétic, -ă adj. (d. sincretizm). Fil. Relativ la sincretizm. Subst. Adept al sincretizmuluĭ.

SINCRETIC adj. (rar) sincretistic. (Fenomen ~.)