SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (Geol.) Cută a stratelor din scoarța Pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. – Din fr. synclinal.

SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (Geol.) Cută a straturilor din scoarța pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. – Din fr. synclinal.

sinclinál s. n., pl. sinclinále

sinclinál s. n., pl. sinclinále

SINCLINÁL s.n. Partea concavă a unei cute geologice. [Pl. -le, -luri. / < fr. synclinal, cf. gr. syn – cu, klinein – a se înclina].

SINCLINÁL s. n. partea concavă a unei cute a scoarței terestre. (< fr. synclinal)

SINCLINÁL ~e n. geol. Cută concavă a straturilor din scoarța terestră. [Sil. sin-cli-] /<fr. synclinal

SINCLINÁL (< fr.; {s} sin- + gr. klinein „ a se înclina”) s. n. (GEOL.) Cută a stratelor din scoarța Pământului având aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. În partea centrală a unui s. se găsesc roci mai tinere. În cazul reliefului conform cu structura, este legat de forme de relief negative (văi, depresiuni). Totuși, prin eroziune diferențială sau în urma unor mișcări de înălțare în bloc, s. poate să rămână în relief ca o culme înălțată față de ariile din jur, sub forma unui s. suspendat (ex. Masivul Bucegi este un vast s. suspendat).