SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

sincipút s. n., pl. sincipúte

sincipút s. n., pl. sincipúte

SINCIPÚT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.

SINCIPÚT s.n. Osul craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].

SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput)

*sínciput n., pl. e (lat. sinciput, sincipitis, d. semi, jumătate, și caput, cap. V. occiput). Anat. Creștetu capuluĭ – P. declinare trebuie accentuat sincipút.

SINCIPUT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfîrlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.