Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sinciput

SINCIP├ÜT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezint─â punctul cel mai ├«nalt al cutiei craniene; cre╚Ötetul capului. ÔÇô Din fr., lat. sinciput.
SINCIP├ÜT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezint─â punctul cel mai ├«nalt al cutiei craniene; cre╚Ötetul capului. ÔÇô Din fr., lat. sinciput.
sincip├║t s. n., pl. sincip├║te
sincip├║t s. n., pl. sincip├║te
SINCIPÚT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.
SINCIP├ÜT s.n. Osul craniului care corespunde cre╚Ötetului capului; vertex. ÔÖŽ Bregm─â. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi ÔÇô jum─âtate, caput ÔÇô cap].
SINCIP├ÜT s. n. os al craniului care corespunde cre╚Ötetului capului; vertex. ÔŚŐ bregm─â. (< fr., lat. sinciput)
*s├şnciput n., pl. e (lat. sinciput, sincipitis, d. semi, jum─âtate, ╚Öi caput, cap. V. occiput). Anat. Cre╚Ötetu capulu─ş ÔÇô P. declinare trebuie accentuat sincip├║t.
SINCIPUT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfîrlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.

Sinciput dex online | sinonim

Sinciput definitie

Intrare: sinciput
sinciput 1 pl. -e substantiv neutru
sinciput 2 pl. -uri substantiv neutru