sinciput definitie

9 definiții pentru sinciput

SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.
SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.
sincipút s. n., pl. sincipúte
sincipút s. n., pl. sincipúte
SINCIPÚT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.
SINCIPÚT s.n. Osul craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].
SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput)
*sínciput n., pl. e (lat. sinciput, sincipitis, d. semi, jumătate, și caput, cap. V. occiput). Anat. Creștetu capuluĭ – P. declinare trebuie accentuat sincipút.
SINCIPUT s. (ANAT.) creștet, vertex, (pop. și fam.) scăfîrlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.

sinciput dex

Intrare: sinciput
sinciput 1 pl. -e substantiv neutru
sinciput 2 pl. -uri substantiv neutru