SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium.

SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium.

sincíțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. sincíțiul; pl. sincíții, art. sincíțiile (-ți-i-)

sincíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. sincíțiul; pl. sincíții, art. sincíțiile (sil. -ți-i-)

SINCÍȚIU s.n. (Biol.) Țesut în care celulele formează o masă protoplasmatică bogată în nuclee. [< fr. syncytium, cf. gr. syn – cu, kytos – celulă].

SINCÍȚIU s. n. masă citoplasmică cu mai multe nuclee. (< fr. syncytium)