Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru sinchisi

SINCHIS├Ź, sinchisesc, vb. IV. (Mai ales ├«n construc╚Ťii negative). 1. Refl. (Fam.) A-i p─âsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua ├«n seam─â ceva sau pe cineva; a nu r─âm├óne indiferent; a se nelini╚Öti, a se ├«ngrijora. 2. Tranz. (├Änv.) A incomoda, a deranja, a tulbura. ÔÇô Din ngr. sinh├şzo.
SINCHIS├Ź, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales ├«n construc╚Ťii negative). 1. Refl. A-i p─âsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua ├«n seam─â ceva sau pe cineva; a nu r─âm├óne indiferent; a se nelini╚Öti, a se ├«ngrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. ÔÇô Din ngr. sinh├şzo.
SINCHIS├Ź, sinchisesc, vb. IV. Refl. (Mai ales ├«n construc╚Ťii negative) A-i p─âsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua ├«n seam─â pe cineva sau ceva, a fi preocupat de cineva sau de ceva; a se l─âsa tulburat, a se deranja. Mo╚Öneagul nu se sinchisi ╚Öi vorbi din nou. PREDA, ├Ä. 37. Nici unul, nici altul nu s-a mai sinchisit de tine. PAS, Z. I 312. Le v├«r├« ├«n chimir supt cojocel, f─âr─â s─â se sinchiseasc─â. SADOVEANU, P. S. 220. M─â fac c─â nu m─â sinchisesc de el. CARAGIALE, O. I 45.
!sinchis├ş1 (a se ~) (a-i p─âsa) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinchise╚Öte; imperf. se sinchisea; conj. prez. s─â se sinchiseasc─â
sinchis├ş2 (a ~) (a incomoda) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sinchis├ęsc, imperf. 3 sg. sinchise├í; conj. prez. 3 s─â sinchise├ísc─â
sinchis├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sinchis├ęsc, imperf. 3 sg. sinchise├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. sinchise├ísc─â
SINCHIS├Ź vb. 1. a se ├«ngrijora, a se nelini╚Öti, a-i p─âsa, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i p─âsa. (Nu se ~ de nimic.)
SINCHIS├Ź vb. v. deranja, incomoda, ├«ncurca, jena, stingheri, st├ónjeni, sup─âra, tulbura.
sinchis├ş (-s├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô 1. A sup─âra, a incomoda. ÔÇô 2. (Refl.) A se preocupa, a ╚Ťine seama de. ÔÇô Var. ├«nv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. ¤â¤ů╬│¤ç¤Ź╬¤ë, aorist ¤â¤Ź╬│¤ç¤ů¤â╬▒ (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; G├íldi 252). ÔÇô Der. sinchiseal─â, s. f. (preocupare).
A SINCHIS├Ź ~├ęsc tranz. rar A face s─â se sinchiseasc─â; a incomoda; a deranja. /<ngr. sinh├şzo
A SE SINCHIS├Ź m─â ~├ęsc intranz. (mai ales la forma negativ─â) A nu r─âm├óne indiferent; a se nelini╚Öti; a se ├«ngrijora. Nici nu se sinchise╚Öte. /<ngr. sinh├şzo
sinchis├Č v. a-i p─âsa: nu m─â sinchisesc de gura lumii. [Gr. mod.].
sinchis├ęsc v. tr. (ngr. syng├ęo, -g├Żzo, aor. es├Żngisa [scris sygh], deranjez). Fam. Deranjez, turbur, importunez. Ob. V. refl. ├Äm─ş pas─â, bindisesc, iau ├«n sam─â: nic─ş nu m─â sinchisesc de ura lor!. V. sastisesc, te╚Öesc.
SINCHISI vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a-i păsa, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i păsa. (Nu se ~ de nimic.)
sinchisi vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.
sinchisi, sinchisesc v. r. (mai ales ├«n construc╚Ťii negative) a-i p─âsa cuiva de cineva sau de ceva; a nu r─âm├óne indiferent

Sinchisi dex online | sinonim

Sinchisi definitie

Intrare: sinchisi
sinchisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a