SINCERITÁTE, (2) sincerități, s. f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. – Din fr. sincerite, lat. sinceritas, -atis.

SINCERITÁTE, (2) sincerități, s. f. 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. – Din fr. sincérité, lat. sinceritas, -atis.

SINCERITÁTE s. f. Însușirea de a fi sincer; franchețe. I-am spus și eu, cu sinceritatea de la douăzeci de ani, cine sînt, de unde și de ce am plecat și încotro mă duc. GALACTION, O. I 88. O sinceritate absolută reiesă din opera tuturor scriitorilor tineri. ANGHEL, PR. 185. Anna e fire semeață... Poate să primească bine și să înțeleagă sinceritatea cu care îți deschizi inima, dar poate să se și supere. D. ZAMFIRESCU, R. 150.

sinceritáte s. f., g.-d. art. sinceritắții; (confidențe) pl. sinceritắți

sinceritáte s. f., g.-d. art. sincerității; (confidențe) pl. sincerități

SINCERITÁTE s. cinste, (livr.) franchețe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.)

SINCERITĂȚI s. pl. v. confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, spovedanie.

Sinceritate ≠ duplicitate, fariseism, fățărnicie, nesinceritate, perfidie

SINCERITÁTE s.f. Însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. [Cf. fr. synchysis].

SINCERITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe. (< fr. sincérité, lat. sinceritas)

SINCERITÁTE f. Caracter sincer; franchețe. [G.-D. sincerității] /<fr. sincérité

sinceritate f. calitatea celui sincer.

*sinceritáte f. (lat. sincéritas, -atis). Calitatea de a fi sincer. V. falsitate, prefacere.

SINCERITATE s. cinste, (livr.) franchețe, lealitate, loialitate, (înv.) sadacat. (E de-o ~ dezarmantă.)

sincerități s. pl. v. CONFESIUNE. CONFIDENȚĂ. DESTĂINUIRE. DEZVĂLUIRE. MĂRTURISIRE. SPOVEDANIE.

SINCERITATE. Subst. Sinceritate, franchețe; loialitate, lealitate. Cinste, onestitate, corectitudine, probitate (livr.), integritate. Credință, fidelitate, devotament, devoțiune (livr., rar). Naturalețe, simplitate, spontaneitate, dezinvoltură (livr.). Nevinovăție, puritate, inocență, candoare; naivitate, credulitate. Confidență, destăinuire, divulgare, mărturisire, spovedanie, confesiune. Obiectivitate, obiectivism (ieșit din uz), imparțialitate, nepărtinire. Adevăr, veridicitate, veracitate (livr.), veritate (rar). Verosimilitate (rar), verosimilitudine (rar). Adj. Sincer, franc, deschis (fig.), deschis la vorbă, cu sufletul deschis, cu inima deschisă, fățiș; loial, leal. Cinstit, onest, corect, prob (livr.), integru. Credincios, de bună credință, fidel, devotat. Firesc, natural, simplu, spontan, dezinvolt (livr.), neprefăcut, nefățărit (înv.). Nevinovat, pur, inocent, candid, naiv, credul. Obiectiv, obiectivist (ieșit din uz), imparțial, nepărtinitor, drept. Adevărat, veridic, autentic, veritabil. Verosimil. Vb. A fi sincer, a fi deschis, a avea inimă deschisă, a fi cinstit, a umbla (a veni) pe drum nu pe potecă. A spune adevărul, a mărturisi, a (se) destăinui, a se spovedi, a se confesa, a se confia (rar), a-și deschide inima (sufletul). A spune pe față, a da în vileag, a da pe față, a vorbi (a spune) pe șleau, a spune de-a dreptul, a spune cuiva verde în față, a-i spune cuiva oarzăn (în față); a da cărțile pe față; a spune de la (din) inimă. Adv. (În mod) sincer, sinceramente (rar), cu toată sinceritatea, din toată inima, deschis, franc, fără ascunzișuri, cu mîna pe conștiință, cu mîna pe inimă; fățiș; pe față, pe șleau, fără ocol, fără înconjur, fără menajamente. Cu nevinovăție, cu candoare. V. adevăr, certitudine, cinste, comportare, destăinuire, inocență, principialitate.