Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru sincer

S├ŹNCER, -─é, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprim─â ├«ntocmai ceea ce g├ónde╚Öte, care ac╚Ťioneaz─â f─âr─â pref─âc─âtorie sau g├ónduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ÔÖŽ (Despre sentimente, ac╚Ťiuni, manifest─âri ale oamenilor) Care reflect─â sau dovede╚Öte sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. ÔÇô Din fr. sinc├Ęre, lat. sincerus.
S├ŹNCER, -─é, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprim─â ├«ntocmai ceea ce g├ónde╚Öte, care ac╚Ťioneaz─â f─âr─â pref─âc─âtorie sau g├ónduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ÔÖŽ (Despre sentimente, ac╚Ťiuni, manifest─âri ale oamenilor) Care reflect─â sau dovede╚Öte sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. ÔÇô Din fr. sinc├Ęre, lat. sincerus.
S├ŹNCER, -─é, sinceri, -e, adj. (Despre oameni ╚Öi despre manifest─ârile lor) F─âr─â sentimente pref─âcute sau g├«nduri ascunse; deschis, franc, cinstit. Dimitrie ├«l pl├«nse... pe acest puternic protector ╚Öi sincer prieten. IORGA, L. I 334. Cum a intrat el ├«n via╚Ť─â? C├«t amor de drept ╚Öi bine, C├«t─â sincer─â fr─â╚Ťie adusese el cu sine? EMINESCU, O. I 53. ├Äl primir─â cu... ospe╚Ťie sincer─â. NEGRUZZI, S. I 111. ÔŚŐ (Adverbial) M-am bucurat sincer c├«nd am v─âzut ├«n ziare numirea. C. PETRESCU, C. V. 105. C├«nt─âre╚Ťii vor c├«nta mai sincer acolo. REBREANU, R. I 83.
s├şncer adj. m., pl. s├şnceri; f. s├şncer─â, pl. s├şncere
s├şncer adj. m., pl. s├şnceri; f. sg. s├şncer─â, pl. s├şncere
S├ŹNCER adj., adv. 1. adj. adev─ârat, real. (Un sentiment de sincer─â admira╚Ťie.) 2. adj. cinstit, nepref─âcut, (livr.) franc, leal, loial, (├«nv.) nef─â╚Ť─ârit, prost, (fig.) deschis. (O fire sincer─â.) 3. adv. v. f─â╚Ťi╚Ö.
Sincer Ôëá f─â╚Ťarnic, mincinos, nesincer, perfid, pref─âcut
S├ŹNCER, -─é adj. Nepref─âcut, care se exprim─â cinstit. ÔÖŽ Adev─ârat; deschis, f─âcut pe fa╚Ť─â. [Cf. fr. sinc├Ęre, it. sincero < lat. sincerus ÔÇô f─âr─â pat─â].
S├ŹNCER, -─é adj. nepref─âcut, cinstit; adev─ârat; deschis. (< fr. sinc├Ęre, lat. sincerus)
S├ŹNCER ~─â (~i, ~e) (despre persoane) Care nu t─âinuie╚Öte nimic; dispus s─â-╚Öi exprime g├óndurile f─âr─â a le ascunde; nepref─âcut; deschis. /<fr. sincere, it. sincero, lat. sincerus
sincer a. 1. care nu caut─â a min╚Ťi sau ├«n╚Öela; 2. liber de orice prefacere: convingere sincer─â.
*sinc├ęr, -─â adj. (lat. sinc├ęrus). Nepref─âcut, nemincinos: omu puternic la suflet e sincer. Exprimat f─âr─â minc─şun─â: convinger─ş, regrete sincere. Adv. Cu sinceritate. ÔÇô Fals s├şncer. V. ipocrit.
SINCER adj., adv. 1. adj. adev─ârat, real. (Un sentiment de ~ admira╚Ťie.) 2. adj. cinstit, nepref─âcut, (livr.) franc, leal, loial, (├«nv.) nef─â╚Ť─ârit, prost, (fig.) deschis. (O fire ~.) 3. adv. deschis, direct, f─â╚Ťi╚Ö, franc, (├«nv.) aievea, avedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.)
AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot f─âg─âdui c─â voi fi sincer, nu ├«ns─â ╚Öi impar╚Ťial. ÔÇô Goethe, ÔÇ×Maximen und ReflexionenÔÇŁ.

Sincer dex online | sinonim

Sincer definitie

Intrare: sincer
sincer adjectiv