SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau dovedește sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincère, lat. sincerus.

SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau dovedește sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincère, lat. sincerus.

SÍNCER, -Ă, sinceri, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Fără sentimente prefăcute sau gînduri ascunse; deschis, franc, cinstit. Dimitrie îl plînse... pe acest puternic protector și sincer prieten. IORGA, L. I 334. Cum a intrat el în viață? Cît amor de drept și bine, Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? EMINESCU, O. I 53. Îl primiră cu... ospeție sinceră. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ (Adverbial) M-am bucurat sincer cînd am văzut în ziare numirea. C. PETRESCU, C. V. 105. Cîntăreții vor cînta mai sincer acolo. REBREANU, R. I 83.

síncer adj. m., pl. sínceri; f. sínceră, pl. síncere

síncer adj. m., pl. sínceri; f. sg. sínceră, pl. síncere

SÍNCER adj., adv. 1. adj. adevărat, real. (Un sentiment de sinceră admirație.) 2. adj. cinstit, neprefăcut, (livr.) franc, leal, loial, (înv.) nefățărit, prost, (fig.) deschis. (O fire sinceră.) 3. adv. v. fățiș.

Sincer ≠ fățarnic, mincinos, nesincer, perfid, prefăcut

SÍNCER, -Ă adj. Neprefăcut, care se exprimă cinstit. ♦ Adevărat; deschis, făcut pe față. [Cf. fr. sincère, it. sincero < lat. sincerus – fără pată].

SÍNCER, -Ă adj. neprefăcut, cinstit; adevărat; deschis. (< fr. sincère, lat. sincerus)

SÍNCER ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu tăinuiește nimic; dispus să-și exprime gândurile fără a le ascunde; neprefăcut; deschis. /<fr. sincere, it. sincero, lat. sincerus

sincer a. 1. care nu caută a minți sau înșela; 2. liber de orice prefacere: convingere sinceră.

*sincér, -ă adj. (lat. sincérus). Neprefăcut, nemincinos: omu puternic la suflet e sincer. Exprimat fără mincĭună: convingerĭ, regrete sincere. Adv. Cu sinceritate. – Fals síncer. V. ipocrit.

SINCER adj., adv. 1. adj. adevărat, real. (Un sentiment de ~ admirație.) 2. adj. cinstit, neprefăcut, (livr.) franc, leal, loial, (înv.) nefățărit, prost, (fig.) deschis. (O fire ~.) 3. adv. deschis, direct, fățiș, franc, (înv.) aievea, avedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.)

AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot făgădui că voi fi sincer, nu însă și imparțial. – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.