SINCÁRPĂ, sincarpe, adj. (Bot.; despre flori) Cu carpelele unite. – Din fr. syncarpe.

SINCÁRPĂ, sincarpe, adj. (Bot.; despre flori) Cu carpelele unite. – Din fr. syncarpe.

sincárpă (bot.) adj. f., pl. sincárpe

SINCÁRP, -Ă adj. (Bot.; despre gineceu; op. apocarp) Cu carpelele unite. [< fr. syncarpe, cf. gr. syn – împreună, karpos – fruct].

SINCÁRP, -Ă adj. (despre ginoceu) cu capetele (sau fructele) concrescute. (< fr. syncarpe)