SINARTRÓZĂ, sinartroze, s. f. Articulație fixă între două oase. – Din fr. synarthrose.

SINARTRÓZĂ, sinartroze, s. f. Articulație fixă între două oase. – Din fr. synarthrose.

!sinartróză (si-nar-/sin-ar-) s. f., g.-d. art. sinartrózei; pl. sinartróze

sinartróză s. f. (sil. mf. sin-) → artroză

SINARTRÓZĂ s.f. (Anat.) Articulație fixă între două oase fără interpunerea unei cavități sinoviale. [< fr. synarthrose, cf. gr. syn – cu, arthrosis – articulație].

SINARTRÓZĂ s. f. articulație fixă între două oase, fără interpunerea unei cavități sinovale. (< fr. synarthrose)

SINARTRÓZĂ ~e f. anat. Articulație fixă între două oase. /<fr. synarthrose