SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine, apărută în condițiile diasporei. [Pl. și: sinagoge] – Din fr. synagogue.

SINAGÓGĂ, sinagogi, s. f. Clădire destinată celebrării cultului mozaic; templu, havră. ♦ Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. și: sinagoge] – Din fr. synagogue.

SINAGÓGĂ, sinagogi și sinagoge, s. f. Casa de rugăciune a evreilor; templu. Biserici sînt în tot județul 165, și sinagoge 19. I. IONESCU, D. 75.

sinagógă s. f., g.-d. art. sinagógii; pl. sinagógi

sinagógă s. f., g.-d. art. sinagógii; pl. sinagógi

SINAGÓGĂ s. (BIS.) templu, (rar) havră. (Mozaicii merg sâmbăta la ~.)

SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune].

SINAGÓGĂ s. f. 1. casă de rugăciune, templu mozaic. 2. organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. (< fr. synagogue)

sinagógă (-gi), s. f. – Templu, havră. Fr. sinagogue, și mai înainte (sec. XVII), direct din gr. συναγωγή (Murnu).

SINAGÓGĂ ~gi f. Casă de rugăciuni sau templu de cult mozaic. [G.-D. sinagogii] /<lat. synagoga, ngr. sinagoghí, fr. synagogue

sinagogă f. biserică evreiască.

sinagógă f., pl. ĭ (vgr. syn-agogé, adunare. V. para-gogă, ped-agog). Eŭf. Havră, templu jidănesc.

SINAGOGĂ s. (BIS.) templu, (rar) havră. (Mozaicii merg sîmbătă la ~.)