Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru sinagog─â

SINAG├ôG─é, sinagogi, s. f. Cl─âdire destinat─â celebr─ârii cultului mozaic; templu, havr─â. ÔÖŽ Organiza╚Ťie religioas─â la mozaici asem─ân─âtoare parohiilor cre╚Ötine, ap─ârut─â ├«n condi╚Ťiile diasporei. [Pl. ╚Öi: sinagoge] ÔÇô Din fr. synagogue.
SINAG├ôG─é, sinagogi, s. f. Cl─âdire destinat─â celebr─ârii cultului mozaic; templu, havr─â. ÔÖŽ Organiza╚Ťie religioas─â la mozaici asem─ân─âtoare parohiilor cre╚Ötine. [Pl. ╚Öi: sinagoge] ÔÇô Din fr. synagogue.
SINAG├ôG─é, sinagogi ╚Öi sinagoge, s. f. Casa de rug─âciune a evreilor; templu. Biserici s├«nt ├«n tot jude╚Ťul 165, ╚Öi sinagoge 19. I. IONESCU, D. 75.
sinag├│g─â s. f., g.-d. art. sinag├│gii; pl. sinag├│gi
sinag├│g─â s. f., g.-d. art. sinag├│gii; pl. sinag├│gi
SINAGÓGĂ s. (BIS.) templu, (rar) havră. (Mozaicii merg sâmbăta la ~.)
SINAG├ôG─é s.f. 1. Cas─â de rug─âciune, templu mozaic. 2. Organiza╚Ťie religioas─â la mozaici asem─ân─âtoare parohiilor cre╚Ötine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge ÔÇô reuniune].
SINAG├ôG─é s. f. 1. cas─â de rug─âciune, templu mozaic. 2. organiza╚Ťie religioas─â la mozaici asem─ân─âtoare parohiilor cre╚Ötine. (< fr. synagogue)
sinag├│g─â (-gi), s. f. ÔÇô Templu, havr─â. Fr. sinagogue, ╚Öi mai ├«nainte (sec. XVII), direct din gr. ¤â¤ů╬Ż╬▒╬│¤ë╬│╬« (Murnu).
SINAG├ôG─é ~gi f. Cas─â de rug─âciuni sau templu de cult mozaic. [G.-D. sinagogii] /<lat. synagoga, ngr. sinagogh├ş, fr. synagogue
sinagog─â f. biseric─â evreiasc─â.
sinag├│g─â f., pl. ─ş (vgr. syn-agog├ę, adunare. V. para-gog─â, ped-agog). E┼şf. Havr─â, templu jid─ânesc.
SINAGOGĂ s. (BIS.) templu, (rar) havră. (Mozaicii merg sîmbătă la ~.)

Sinagog─â dex online | sinonim

Sinagog─â definitie

Intrare: sinagog─â
sinagog─â substantiv feminin
sinagog─â