sinafie definitie

7 definiții pentru sinafie

SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină primul vers și îl începe pe al doilea. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.
SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.
sinafíe s. f., art. sinafía, g.-d. art. sinafíei; pl. sinafíi, art. sinafíile
sinafíe s. f., art. sinafía, g.-d. art. sinafíei; pl. sinafíi, art. sinafíile
SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].
SINAFÍE s. f. fenomen în care două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ◊ folosire repetată a aceleiași conjuncții (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia)
sinafie (gr. synapheia, „unire”, „legătură”), figură de stil care constă în întrebuințarea repetată a aceleiași conjuncții (copulative) (I). S. este o figură polisindetică a cărei structură se caracterizează printr-o simetrie specifică: este vorba de repetiția binară, ternară sau multiplă a adverbului „și” („aussi”, „auch”), devenit, prin repetiție, conjuncție copulativă; • Efectul s. este același ca și în cazul polisindetului: impresia intensivă de multiplicare și acumulare. Sin. polisindet.

sinafie dex

Intrare: sinafie
sinafie substantiv feminin