sinălău definitie

8 definiții pentru sinălău

SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.
SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.
SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Regional; și în forma sinăleu) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mînere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. Aducea în roabă butucul, capra, sinăleul și două toporașe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. – Variantă: sinăléu s. n.
sinălắu (reg.) s. n., art. sinălắul; pl. sinăláie
sinălău s. n., art. sinălăul; pl. sinăláie
SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuțitoaie.
sinălắu (-láie), s. n. – (Trans., Banat) Cuțit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăța pieile), din mag. szinelni.
sinălău s. v. CIOPLITOARE. CUȚITOAIE.

sinălău dex

Intrare: sinălău
sinălău substantiv neutru