SIMÚN s. n. Vânt puternic, fierbinte și uscat, încărcat cu nisip, care bate în Sahara și în Arabia, de la Sud la Nord. – Din fr. simoun.

SIMÚN s. n. Vânt puternic, fierbinte și uscat, care bate în Sahara și în Arabia, de la sud la nord. – Din fr. simoun.

SIMÚN s. n. Vînt foarte puternic, fierbinte și uscat, care suflă în Sahara și în Arabia, de la sud la nord. Ea nu plîngea lacrimi, din pieptul ei nu izvorau suspine, dar în întunericul ființei ei bîntuia parcă simunul pustiului. SADOVEANU, O. V 465. Numeroase tresărituri, ca undele fugare pe care le trezește simunul pe fața mișcătorului nisip, trec pe blondul trup al leului. ANGHEL, PR. 115.

simún s. n.

simún s. n., pl. simúnuri

SIMÚN s.n. Vânt puternic, uscat și foarte cald, care bate în Sahara și în Arabia de la sud către nord. [< fr. simoun, cf. ar. samun].

SIMÚN s. n. vânt puternic, uscat și foarte cald, care bate în Sahara, în Arabia și Egipt de la sud către nord. (< fr. simoun)

SIMÚN n. Vânt puternic, uscat și fierbinte, care bate în deșerturile africane. /<fr. simoun

simun n. vânt fierbinte și aprig ce suflă în Sahara și în șesurile Arabiei: simunul din pustie cu boarea sa fierbinte NAUM.

*simún n., pl. urĭ și e (ar. semun). Un vînt impetuos care suflă în Sahara din spre sud spre nord și ridică norĭ de nisip, spre groaza caravanelor.