Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru simultaneu

SIMULT├üN, -─é, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene ╚Öi evenimente) Care are loc ├«n acela╚Öi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstra╚Ťie a unui ╚Öahist cu o clasificare superioar─â care joac─â ├«n acela╚Öi timp cu mai mul╚Ťi adversari de categorie inferioar─â. [Var.: (├«nv.) simultan├ęu, -├ęe adj.] ÔÇô Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.
SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.
SIMULT├üN, -─é, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre ac╚Ťiuni, fenomene ╚Öi evenimente) Care are loc ├«n acela╚Öi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstra╚Ťie a unui ╚Öahist cu o clasificare superioar─â care joac─â ├«n acela╚Öi timp cu mai mul╚Ťi adversari de categorie inferioar─â. [Var.: (├«nv.) simultan├ęu, -├ęe adj.] ÔÇô Din germ. simultan, fr. simultan├ę, lat. simultaneus.
SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.
SIMULT├üN, -─é, simultani, -e, adj. (Despre ac╚Ťiuni, evenimente ╚Öi st─âri, ├«n opozi╚Ťie cu succesiv) Care se petrece sau exist─â ├«nacela╚Öi moment (cu altul sau cu altele); concomitent. Prezen╚Ťa simultan─â a norilor ╚Öi a lunii pe cer prilejuie╚Öte lumii spectacolul ei cel mai ├«nc─ârcat de o grea, aproape insuportabil─â frumuse╚Ťe. BOGZA, C. O. 52. ÔŚŐ (Adverbial) Din vreo sut─â de g├«turi izbucni aproape simultan ╚Öi furtunos acela╚Öi ┬źhuo┬╗ revoltat, pe c├«nd Trifon Guja, apuc├«nd o piatr─â, o zv├«rli dup─â automobilul ce se dep─ârta scri╚Önind. REBREANU, R. II 45. ÔÖŽ (Sistem de) ecua╚Ťii simultane = (sistem de) ecua╚Ťii ├«n care mai multe necunoscute intervin deodat─â ├«n mai multe ecua╚Ťii. ÔÇô Variant─â: (rar) simultan├ęu, -├ęe (MACEDONSKI, O. IV 136) adj.
SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.
simultán1 adj. m., pl. simultáni; f. simultánă, pl. simultáne
simultán2 s. n., pl. simultáne
simultán adj. m., pl. simultáni; f. sg. simultánă, pl. simultáne
simultán s. n., pl. simultáne
SIMULTÁN adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odată.
Simultan Ôëá succesiv
SIMULT├üN, -─é adj. Care se petrece, care are loc ├«n acela╚Öi timp; concomitent. // s.n. Demonstra╚Ťie a unui ╚Öahist cu o clasificare superioar─â, care joac─â ├«n acela╚Öi timp cu mai mul╚Ťi adversari de categorie inferioar─â. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultan├ę, cf. lat.t. simultaneus < simul ÔÇô ├«n acela╚Öi timp].
SIMULTANÉU, -EE adj. v. simultan.
SIMULT├üN, -─é I. adj. (╚Öi adv.) ├«n acela╚Öi timp; concomitent. II. s. n. demonstra╚Ťie a unui ╚Öahist care joac─â ├«n acela╚Öi timp cu mai mul╚Ťi adversari. (< germ. simultan, fr. simultan├ę, lat. simultaneus)
SIMULT├üN ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial (despre evenimente, ac╚Ťiuni etc.) Care se raporteaz─â la acela╚Öi moment temporal; ├«n acela╚Öi timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultane
simultan a. se zice de dou─â sau mai multe ac╚Ťiuni cari se fac ├«n acela╚Ö timp.
*simultan├ę┼ş, -├ęe adj. (fr. simultan├ęe, mlat. simult├íneus, d. lat. simul, ├«n acela╚Ö─ş timp, ├«mpreun─â). F─âcut ├«n acela╚Ö─ş timp: salve simultanee. Adv. Tunurile sÔÇÖa┼ş desc─ârcat simultaneu. ÔÇô ╚śi simultan.
SIMULTAN adj., adv. 1. adj. concomitent, paralel, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent, paralel, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem și aprovizionarea.) 3. adv. concomitent, odată, (pop.) deodată. (Vorbesc ~.)
simult├ín s. n. (sport) Joc al unui ╚Öahist cu mai mul╚Ťi adversari deodat─â ÔŚŐ ÔÇ×[...] Au loc simultane date de marii mae╚Ötri G. ╚Öi O [...] ╚Öi turnee dup─â sistemul elve╚Ťian.ÔÇŁ R.l. 26 XI 76 p. 6 (din germ. Simultan; cf. fr. simultan├ę; DN ÔÇô alt sens, DEX, DN3)

Simultaneu dex online | sinonim

Simultaneu definitie

Intrare: simultan
simultaneu
simultan adjectiv substantiv neutru