simultaneu definitie

20 definiții pentru simultaneu

SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultanéu, -ée adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.
SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.
SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultanéu, -ée adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.
SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.
SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj. (Despre acțiuni, evenimente și stări, în opoziție cu succesiv) Care se petrece sau există înacelași moment (cu altul sau cu altele); concomitent. Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. ◊ (Adverbial) Din vreo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. ♦ (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. – Variantă: (rar) simultanéu, -ée (MACEDONSKI, O. IV 136) adj.
SIMULTANÉU, -ÉE adj. v. simultan.
simultán1 adj. m., pl. simultáni; f. simultánă, pl. simultáne
simultán2 s. n., pl. simultáne
simultán adj. m., pl. simultáni; f. sg. simultánă, pl. simultáne
simultán s. n., pl. simultáne
SIMULTÁN adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odată.
Simultan ≠ succesiv
SIMULTÁN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. // s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat.t. simultaneus < simul – în același timp].
SIMULTANÉU, -EE adj. v. simultan.
SIMULTÁN, -Ă I. adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)
SIMULTÁN ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre evenimente, acțiuni etc.) Care se raportează la același moment temporal; în același timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultane
simultan a. se zice de două sau mai multe acțiuni cari se fac în acelaș timp.
*simultanéŭ, -ée adj. (fr. simultanée, mlat. simultáneus, d. lat. simul, în acelașĭ timp, împreună). Făcut în acelașĭ timp: salve simultanee. Adv. Tunurile s’aŭ descărcat simultaneu. – Și simultan.
SIMULTAN adj., adv. 1. adj. concomitent, paralel, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent, paralel, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem și aprovizionarea.) 3. adv. concomitent, odată, (pop.) deodată. (Vorbesc ~.)
simultán s. n. (sport) Joc al unui șahist cu mai mulți adversari deodată ◊ „[...] Au loc simultane date de marii maeștri G. și O [...] și turnee după sistemul elvețian.” R.l. 26 XI 76 p. 6 (din germ. Simultan; cf. fr. simultané; DN – alt sens, DEX, DN3)

simultaneu dex

Intrare: simultan
simultaneu
simultan adjectiv substantiv neutru