simulațiune definitie

14 definiții pentru simulațiune

SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiúne s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.
SIMULAȚIÚNE s. f. v. simulație.
SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.: simulațiúne s. f.] – Din fr. simulation, lat. simulatio, -onis.
SIMULAȚIÚNE s. f. v. simulație.
SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare.
simuláție (-ți-e) s. f., art. simuláția (-ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (-ți-i-)
simuláție s. f. (sil. -ți-e), art. simuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (sil.-ți-i-)
SIMULÁȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)
SIMULÁȚIE s.f. Simulare. [Gen. -iei, var. simulațiune s.f. / cf. fr. simulation, lat. simulatio].
SIMULAȚIÚNE s.f. v. simulație.
SIMULÁȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr. simulation, lat. simulatio)
*simulațiúne f. (lat simulatio, -ónis). Acțiunea de a simula. – Și -áție, dar ob. -áre.
SIMULAȚIE s. prefăcătorie, simulare, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)
SIMULAȚÍE (< fr.; lat.) s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulare. ♦ (Dr.) Folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale, fie că această operație nu a avut loc (în cazul ficțiunii), fie că operația reală este alta decât aceea arătată în înscris (în cazul deghizării), fie că operația reală a intervenit între alte persoane decât cele indicate în înscris ca fiind părți (în cazul interpunerii de persoane).

simulațiune dex

Intrare: simulație
simulațiune
simulație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e