simula definitie

13 definiții pentru simula

SIMULÁ, simulez, vb. I. Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenționat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). – Din fr. simuler, lat. simulare.
SIMULÁ, simulez, vb. I. Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenționat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). – Din fr. simuler, lat. simulare.
SIMULÁ, simulez, vb. I. Tranz. A face să apară ca real un lucru inexistent, a da, în mod intenționat, o impresie falsă. Ai noștri simulează în fața batalioanelor d-voastrâ retragerea, ca să veniți mai bine în cîmpul de tragere al artileriei. CAMIL PETRESCU, U. N. 413. Simulă spre mine o mușcătură în aer, fără să zică nimic. HOGAȘ, M. N. 45. Durerea chiar de-o simulezi, eu simt Fiori adînci în pieptul meu trezind. EMINESCU, O. IV 69. ◊ (Poetic) Muntele e calcaros, simulînd cetăți fantastice de piatră, și rîul trece printre pereți de stîncă apropiați în chipul unor coridoare colosale. CĂLINESCU, I. C. 7. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). (Absol.) Simulează sau îi nebun? îl întrebă, la ureche, maiorul. – Simulează... răspunse colonelul cu glas tare. Ascultă, ticălosule! Cu noi nu-ți merge... Pentru că ai dezertat în timp de război, te împușcăm. CAMILAR, N. I 354.
simulá (a ~) vb., ind. prez. 3 simuleáză
simulá vb., ind. prez. 1 sg. simuléz, 3 sg. și pl. simuleáză
SIMULÁ vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un râs care ~ veselia.)
SIMULÁ vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface. [< fr. simuler, it., lat. simulare – a imita].
SIMULÁ vb. tr. 1. a face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface (bolnav, nebun). 2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediată cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare. (< fr. simuler, lat. simulare)
A SIMULÁ ~éz 1. tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciune; a afecta. ~ boala. ~ adevărul. 2) (despre lucruri) A fi numai în aparență. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. simuler
simulà v. a face să apară ca real ceeace nu este: a simula o boală.
*simuléz v. tr. (lat. simulo, -láre, var. din similare, de unde vine a semăna, a fi asemenea). Fac să apară ca real p. a înșela saŭ p. a da o ideĭe de realitate (mă prefac că): a simula o boală, un sentiment, o bătălie.
SIMULA vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un rîs care ~ veselia.)
STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.

simula dex

Intrare: simula
simula verb grupa I conjugarea a II-a