SIMPTOMATOLOGÍE s. f. Totalitate a manifestărilor clinice și de laborator ale unei boli, care permit diagnosticarea bolii respective și diferențierea ei de alte afecțiuni; parte a medicinei care studiază simptomele bolilor; semiologie. – Din fr. symptomatologie.

SIMPTOMATOLOGÍE, simptomatologii, s. f. Totalitate a manifestărilor clinice și de laborator ale unei boli, care permit diagnosticarea bolii respective și diferențierea ei de alte afecțiuni; parte a medicinii care studiază simptomele bolilor; semiologie. – Din fr. symptomatologie.

SIMPTOMATOLOGÍE s. f. Totalitatea simptomelor unei boli. ♦ Parte a medicinii care studiază simptomele bolilor.

simptomatologíe (simp-to-) s. f., art. simptomatología, g.-d. simptomatologíi, art. simptomatologíei

simptomatologíe s. f., art. simptomatología, g.-d. art. simptomatologíei; pl. simptomatologíi

SIMPTOMATOLOGÍE s. (MED.) semiologie, semiotică, (înv.) patognomonică, patognomonie.

SIMPTOMATOLOGÍE s.f. Totalitatea simptoamelor unei boli. ♦ Parte a medicinii care studiază simptoamele bolilor. [Gen. -iei. / < fr. symptomatologie, cf. gr. symptoma – simptom, logos – studiu].

SIMPTOMATOLOGÍE s. f. 1. totalitatea simptomelor unei boli. 2. semiologie (1). (< fr. symptomatologie)

SIMPTOMATOLOGÍE f. 1) Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul simptomelor diferitelor boli, precum și metodele de diagnosticare a lor; semiotică. 2) Totalitate a simptomelor prin care se caracterizează o boală. /<fr. symptomatologie

SIMPTOMATOLOGIE s. (MED.) semiologie, semiotică, (înv.) patognomonică, patognomonie.

SIMPTOMATO- „semn, simptom”. ◊ gr. symptoma „întîlnire, coincidență” > fr. symptomato-, germ. id., engl. id. > rom. simptomato-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor. 2. Totalitate a simptomelor unei boli.