SIMPTOMÁTIC, -Ă, simptomatici, -ce, adj. Care indică simptomul unei boli; care se referă la simptom. ◊ Tratament simptomatic = tratament care urmărește vindecarea unei boli prin înlăturarea simptomelor și nu a cauzelor care o provoacă. ♦ Fig. Care indică existența unei anumite stări de lucruri; semnificativ. – Din fr. symptomatique.

SIMPTOMÁTIC, -Ă, simptomatici, -ce, adj. Care indică existența unei stări patologice în organism; care este simptomul acestei stări patologice; care se referă la simptom. ◊ Tratament simptomatic = tratament care urmărește vindecarea unei boli prin înlăturarea simptomelor și nu a cauzelor care o provoacă. ♦ Fig. Care indică existența unei anumite stări de lucruri; semnificativ. – Din fr. symptomatique.

SIMPTOMÁTIC, -Ă, simptomatici, -e, adj. Care indică existența unei stări patologice a organismului; care se referă la simptomele unei boli sau, fig., care apare ca simptom semnificativ al unei stări anormale individuale sau sociale. Paloare simptomatică. ◊ Tratament simptomatic = tratament care urmărește vindecarea unei boli prin înlăturarea simptomelor ei (și nu a cauzelor care o provoacă).

simptomátic (simp-to-) adj. m., pl. simptomátici; f. simptomátică, pl. simptomátice

simptomátic adj. m., pl. simptomátici; f. sg. simptomátică, pl. simptomátice

SIMPTOMÁTIC adj. v. accidental, caracteristic, incidental, întâmplător, ocazional, semnificativ, sporadic.

SIMPTOMÁTIC, -Ă adj. Care are caracter de simptom. ♦ Tratament simptomatic = tratament care urmărește numai înlăturarea simptoamelor unei boli, neglijând adevăratele cauze. ♦ (Fig.) Care indică existența unei stări de lucruri oarecare; semnificativ. [< fr. symptomatique].

SIMPTOMÁTIC, -Ă adj. 1. care constituie simptomul unei boli. 2. (fig.) care indică existența unei anumite stări de lucruri; semnificativ. (< fr. symtomatique)

SIMPTOMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de simptome; propriu simptomelor. ◊ Tratament ~ tratament care combate numai simptomele unei boli fără a înlătura cauzele care o provoacă. 2) fig. Care relevă o anumită stare de lucruri. [Sil. simp-to-] /<ngr. simptomatikós, lat. symtomaticus, fr. symptomatique

simptomatic a. 1. Med. ce servă de simptomă; 2. fig. caracteristic.

*simptomátic, -ă adj. (vgr. symptomatikós). Med. Care servește ca simptomă: paloare simptomatică a anemiiĭ. V. caracteristic.

simptomatic adj. v. ACCIDENTAL. CARACTERISTIC. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SEMNIFICATIV. SPORADIC.