simptom definitie

11 definiții pentru simptom

SIMPTÓM, simptome, s. n. Tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. și: simptoame] – Din fr. symptôme.
SIMPTÓM, simptome, s. n. Manifestare, tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. și: simptoame] – Din fr. symptôme.
SIMPTÓM, simptome, s. n. Manifestare, semn, indiciu caracteristic unei stări patologice sau unui proces fiziologic al organismului sau, fig., al oricărei stări anormale individuale sau sociale. Modul de acțiune a acestui microorganism, care produce diverse simptome clinice, este necunoscut. BABEȘ, O. A. I 342. Și-a întrerupt întrebările atunci, fiindcă i s-au părut primele simptome ale lașității. REBREANU, R. II 188. Nici concepțiile filozofice, nici cutare ori cutare credință religioasă nu pot fi pricina unor anomalii spirituale, ca pesimismul, decepționismul; căci aceste concepții și credinți religioase sînt simptome că societatea e bolnavă. GHEREA, ST. CR. I 67. Această urîtă maladie își atacă victima pe furiș. După primele simptome, pacientul cade la pat. CARAGIALE, O. VII 46. Această moliciune de simțimînt este simptomul unei boale. BOLINTINEANU, O. 442.
simptóm (simp-tom) s. n., pl. simptóme
simptóm s. n. (sil. simp-), pl. simptóme
SIMPTÓM s. (MED.) manifestare, semn. (Are ~e de nebunie.)
SIMPTÓM s.n. Semn, indiciu, manifestare a unei boli care servește la stabilirea diagnosticului. ♦ (Fig.) Semn, indiciu al unei stări anormale, mai ales al unui fenomen social-economic. [Pl. -oame, -omuri. / < fr. simptôme, cf. gr. symptoma < syn – cu, piptein – a cădea, a se întâmpla].
SIMPTÓM s. n. 1. tulburare organică, manifestare care indică prezența unei boli, la stabilirea diagnosticului. 2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. (< fr. symptôme)
SIMPTÓM ~e n. 1) Fenomen care indică prezența unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. [Sil. simp-tom] /<ngr. simptoma, lat. symptóma, germ. Symptom, fr. symptóme
*simptómă f., pl. e (vgr. sým-ptoma, coincidentă, d. sýn, împreună, și ptóma, lucru căzut. V. asimptotă). Med. Semn care denotă o boală: a avea simptome de frigurĭ. Fig. Semn, indiciŭ: simptome de războĭ. – Și -óm, n., pl. e (după fr.). V. toană.
SIMPTOM s. manifestare, semn. (Are ~ de nebunie.)

simptom dex

Intrare: simptom (pl. -e)
simptom pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: simp-
Intrare: simptom (pl. -oame)
simptom pl. -oame
Intrare: simptom (pl. -uri)
simptom pl. -uri