Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 1093247:
simplocă (gr. symploke „înlănțuire”), figură care constă din împletirea între anaforă și epiforă, adică propoziția (fraza) ori versul începe cu același cuvânt (grup de cuvinte), ca o anaforă, și se termină cu același cuvânt (grup de cuvinte), ca o epiforă: x...y / x...y / (R): „Vezi lumile urzindu-se, popoare de stele aprinzându-se și alergând pe căile fără urmă ale infinitului – și n-auzi nimic. Vezi munții înălțându-se, întunecimi de codri crescând să-i învăluie – și n-auzi nimic”. (A. Vlahuță) Sin. complexiune (lat. complexio „reunire”), sin. excviziție.
Simplocă dex online | sinonim
Simplocă definitie
