SIMPLÍSM s. n. însușirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral și superficial de a considera lucrurile; judecată a omului simplist (2); nivel intelectual scăzut. – Din fr. simplisme.

SIMPLÍSM s. n. Însușirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral și superficial de a considera lucrurile; judecată a omului simplist (2); nivel intelectual scăzut. – Din fr. simplisme.

SIMPLÍSM s. n. Însușirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral și superficial de a privi lucrurile, judecată a omului simplist; nivel intelectual scăzut. Această invitație la simplitate în unele versuri ale poetei se confundă cu simplismul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/1.

simplísm s. n.

simplísm s. n.

SIMPLÍSM s.n. Mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. [Cf. fr. simplisme].

SIMPLÍSM s. n. mod unilateral și superficial de a privi lucrurile; nivel intelectual scăzut. (< fr. simplisme)

SIMPLÍSM n. 1) v. SIMPLITATE. 2) Tendință spre simplificare excesivă. 3) Nivel intelectual scăzut; mărginire intelectuală. /<fr. simplisme

*simplízm n. (d. simplu). Judecata omului simplist.