SIMPATOLOGÍE s. f. (Med.) Studiu al reacțiilor simpatice (4) fiziologice sau patologice. – Din fr. sympathologie.

SIMPATOLOGÍE s. f. (Med.) Studiu al reacțiilor simpatice (4) fiziologice sau patologice. – Din fr. sympathologie.

simpatologíe s. f., art. simpatología, g.-d. art. simpatologíei

SIMPATOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice. [Gen. -iei. / < fr. sympathologie].

SIMPATOLOGÍE s. f. studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice. (< fr. sympathologie)

SIMPATO- „sistemul nervos simpatic”. ◊ gr. sympathos „cu simpatie, cu compasiune” > fr. sympatho-, engl. id. > rom. simpato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă nervoasă simpatică embrionară care se diferențiază în celule ganglionare simpatice; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă primitivă a sistemului nervos simpatic, derivată din neuroblastele crestei ganglionare a tubului neural; ~litic (v. -litic2), adj., s. n., (substanță) care paralizează sistemul nervos simpatic; ~liză (v. -liză), s. f., distrugere a elementelor nervoase ale sistemului nervos simpatic; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul reacțiilor simpatice fiziologice sau patologice; ~mimetic (v. -mimetic), adj., s. n., (medicament) care reproduce parțial sau în întregime efectele excitării sistemului nervos simpatic.