SIMPATÍE, simpatii, s. f. 1. Atracție, înclinare, afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecțiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atașament; devotament. 2. (Fam.) Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.

SIMPATÍE, simpatii, s. f. 1. Atracție, înclinare, afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecțiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atașament; devotament. 2. (Fam.) Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.

SIMPATÍE, simpatii, s. f. 1. Atracție, înclinare, afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră unei persoane; afecțiune, prietenie. Dumneata te-ai bucurat de la început de simpatie în sat la noi. SADOVEANU, P. M. 23. Li-era drag fără să-l fi văzut vreodată și simpatia lor pentru el creștea cu cît se înflăcăra pasiunea lui în scrisorile către Laura. REBREANU, I. 86. Pașa, foarte mișcat, răspunde arătînd simpatiile ce le-a avut totdeauna pentru romîni. BART, S. M. 28. ◊ Expr. A avea simpatie (pentru cineva) sau (rar) a lua (pe cineva) în simpatie = a simpatiza (pe cineva). Mătușa Ruxandra îl luase în simpatie, uitînd vechiul război. C. PETRESCU, R. DR. 125. ♦ Aprobare; sprijin. [Mișcarea de eliberare națională] se bucură de adînca simpatie a clasei muncitoare internaționale. GHEORGHIU-DEJ, R. 10. Li se făceau pe stradă... manifestații de simpatie. PAS, Z. IV 26. 2. (Familiar) Persoană față de care cineva are simpatie sau dragoste. Îi fi vrut să fie ca Rudolf Valentino și Ramon Novaro al vostru! îi luă apărarea Costea Lipan, dușman hotărît al eroilor fotogeniei de film. – De ce nu? se repezi Sabina să-și ocrotească, la rîndul ei, simpatiile ofensate. C. PETRESCU, C. V. 89. 3. Dependență care există între nervii a două organe și care face ca, atunci cînd unul dintre acestea suferă, să sufere și celălalt.

simpatíe s. f., art. simpatía, g.-d. art. simpatíei; pl. simpatíi, art. simpatíile

simpatíe s. f., art. simpatía, g.-d. art. simpatíei; pl. simpatíi, art. simpatíile

SIMPATÍE s. afecțiune, atașament, (fig.) slăbiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte o deosebită ~ pentru...)

Simpatie ≠ aversiune, dispreț, dușmănie, nesimpatie, antipatie

SIMPATÍE s.f. 1. Atracție, afinitate, înclinație pentru o persoană, pentru un popor, pentru o cauză etc.; afecțiune; dragoste. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. (Med.) Legătura, raportul dintre (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ♦ Corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. [Gen. -iei. / < fr. sympathie, it. simpatia, lat., gr. sympathia].

SIMPATÍE s. f. 1. atracție, afinitate, înclinație față de o persoană, o cauză etc.; afecțiune, dragoste. ◊ obiectul acestui sentiment. 2. (med.) legătură, între (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ◊ corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. (< fr. sympahie, lat. sympathia)

SIMPATÍE ~i f. 1) Afinitate morală; sentiment de atracție între două sau mai multe persoane. 2) fam. Persoană față de care cineva nutrește afecțiune. 3) Sentiment spontan de bunăvoință față de o ființă. [G.-D. simpatiei] /<lat. sympathia, fr. sympathie, it. simpatia.

simpatie f. 1. potrivire de inclinațiuni, pornire instinctivă ce atrage două persoane una către alta; 2. facultatea de a participa la durerile și plăcerile altora.

*simpatíe f. (vgr. sym-pátheia, d. sýn, împreuna, și páthos, suferință; lat sympathia. V. anti-patie, patimă). Legătură între părțile corpuluĭ care face ca una să sufere cînd sufere și cea-laltă. Afinitate morală între persoane, sentiment pin care te simțĭ atras spre cineva: a avea simpatie pentru cineva.

SIMPATIE s. afecțiune, atașament, (fig.) slăbiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte o deosebită ~ pentru...)

SIMPATIE. Subst. Simpatie, afecțiune, slăbiciune (fig.), atracție, atragere; afinitate, apropiere, aplecare (fig.), înclinare (fig.), înclinație (fig.); preferință, predilecție, predispoziție, predispunere (rar); atașament, atașare, devotament. Căldură (fig.), cordialitate, afabilitate, amabilitate. Prietenie, prieteșug (pop.), amiciție, tovărășie, frăție, frățietate (înv.), fraternitate; colegialitate, camaraderie. Dragoste, drag (pop.), iubire. Simpatie (fam.), preferat, drag, iubit; prieten. Simpatizant. Adj. Simpatic (înv.), afectuos; atașat, apropiat, devotat. Cald (fig.), călduros (fig.), cordial, afabil, amabil. Prietenesc, amical, tovărășesc, frățesc, fratern; colegial, camaraderesc. Drag, îndrăgit (rar), iubit. Simpatic, drăguț, plăcut, atrăgător, agreabil; ispititor, tentant, captivant, fermecător. Preferat, preferabil, predilect (livr.). Vb. A simpatiza, a nutri (a avea) sentimente de simpatie, a agrea, a vedea cu ochi buni, a ține (la ceva, la cineva), a fi de partea cuiva; a se simți atras (de cineva, de ceva), a se înclina (fig.), a se apleca (fig.), a prefera; a se atașa, a se apropia; a se împrieteni, a se întovărăși; a se înfrăți. A plăcea, a îndrăgi, a se îndrăgosti, a prinde dragoste de (pentru, față de) cineva (ceva), a iubi. A atrage, a predispune, a ademeni, a ispiti, a tenta, a fermeca, a vrăji, a captiva. Adv. Cu simpatie, cu dragoste, cu (mult, mare, atîta) drag, cu tot dragul. Prietenește, frățește, tovărășește. (În mod) călduros, cordial, din toată inima. V. cordialitate, dragoste, gingășie, politețe, prietenie, sociabilitate, uniune.

simpatie, simpatii s. f. parteneră de flirt.