SIMPATICOTONÍE s. f. Stare de dezechilibru a funcțiunii sistemului nervos vegetativ cauzată de exagerarea activității sistemului nervos simpatic. – Din fr. sympathicotonie.

SIMPATICOTONÍE s. f. Stare de dezechilibru a funcțiunii sistemului nervos vegetativ cauzată de exagerarea activității sistemului nervos simpatic. – Din fr. sympathicotonie.

simpaticotoníe (boală) s. f., art. simpaticotonía, g.-d. simpaticotoníi, art. simpaticotoníei

simpaticotoníe s. f., art. simpaticotonía, g.-d. art. simpaticotoníei; pl. simpaticotoníi

SIMPATICOTONÍE s.f. (Med.) Constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic. [Gen. -iei. / < fr. sympathicotonie].

SIMPATICOTONÍE s. f. constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic. (< fr. sympathicotonie)